Mi-am luat Kindle!

Shai-lala-llalallala!

Mi-am luat Kindle!

Tra-lala-llalaa!

Un roman care spune mai multe despre cel care-l termina… decat despre el insusi.

Primii mincinosi ai lumii sunt povestitorii.

Un prieten a scris un roman. L-a terminat de vreo doi ani, si ma ameninta cu el. I-am zis ca de pe calculator nu citesc, e-reader inca n-am, asa ca iar m-a amenintat ca mi-l printeaza si mi-l trimite prin posta. Dupa ce i-am zis “nu mai am timp sa citesc romane”, s-a cam resemnat. Dupa ce-am terminat de citit rapid “Povestiri filozofice din lumea intreaga” de Jean Claude Carriere, i-am sugerat sa se-apuce de povestiri…

Am redescoperit multe povesti pe care le cunosteam deja, poate intr-o alta forma. Ce mi s-a parut foarte interesant a fost felul in care Carriere a grupat povestirile, sub niste capitole care nu doar suna bine, dar sunt si amuzant-muscatoare asa, pentru oricine se ia prea mult in serios.

Lumea este ceea ce este

Lumea nu este ceea ce este

Eul e tenace, tenebros, detestabil, si poat ca nici macar nu exista

Putem alege cunoasterea: e greu; putem alege ignoranta: e si mai greu

Puterea este precara, adica tematoare, adica sovaielnica, adica incoerenta, deci contestata, deci precara

Se spun minciuni si despre Dumnezeu

etc.

Povestirea care mi-a placut cel mai mult a fost una despre un negustor de cuvinte. Umbland din loc in loc, de-a lungul pamantului, el vindea oamenilor de la tropice cuvinte despre frig, gheata si le explica cum arata zapada, celor de la polurile reci, le spunea despre fierbinteala, si tuturor celor care simteau ca ceea ce traiesc nu poate fi pus in cuvintele limbii lor le cauta cate un cuvant intr-o alta, care sa exprime si sa dea sens experientei lor. Cuvintele se vindeau pe bani grei… pentru ca ele “dezlegau” ceva in sufletul celor care le cumparau, limpezeau sufletul, mintea, ori pentru asta e greu de pus un pret. Negustorul gandea ca Dumnezeu a gresit in pedeapsa ce le-a dat-o oamenilor prin dezbinaera limbii, si se minuna de fiecare data cand intalnea un muguras nou, care crestea sub ochii lui de fiecare data cand ii gasea solul fertil.

1. Un e-reader. It’s a must, it will be a have…

M-am uitat pe emag, preturile au mai scazut la Kindle wi-fi + 3G, dar m-am uitat si pe elefant, si am vazut Nook-ul. De care sa-mi iau?

2. Un telefon. De preferat unul negru.. cu ecran mare, si bun organizator. Cum nu ma pricep la telefoane… vor mai trece vreo doua luni pana sa imi aleg un model.

Sa ne-apucam sa vorbim despre ce vedem si ascultam e cam inutil in cazul asta. Enjoy!

(eu sunt ala pe cal )

Pe tip il cheama Yoann Lemoine, iar asta e siteul lui: YL

Printre altele, mi-a adus aminte de perioada cand ma jucam pe calculator si de faptul ca in 2012 ar trebui sa apara Diablo III.

***

Multe carti incepute, putine terminate. Dilema cititorului calator persista: a continua o carte cu un subiect interesant (Tacerea lui Gaudi), mulat pe experienta inca proaspata a Barcelonei, sau a o lasa pe drum, din motivul ca scrisa de altcineva, cu ceva mai mult talent scriitorices, ar fi putut fi o carte buna.

Ar fi putut fi…

Mi s-ar parea un proiect interesant, acesta al rescrierii unor carti cu povesti interesante dar fara voce. Nu stiu cat de sanatos ar fi pentru scriitorii inca in viata, insa.

***

Daca m-ar intreba cineva cum imi aleg cartile pe care le cumpar, i-as spune lista, chiar scurta, de carti cumparate azi de la Gaudeamus:

• Medicina Somnului;
• Povestiri filozifice. Cercul Minciunilor II;
• Un roman sentimental- ale carui pagini lipite se taie cu cutitul si nu cu degetul;
• De la ateism la sfintenie- O abordare psihologica a motivatiei comportamentului religios.

… si l-as pune sa traga singur concluziile.

***

Wait long enough and people will surpise you.

Chestia asta, spusa de un tip care-a murit de cancer la 48 de ani, fac sa bata clopotele in capul meu.

***

Avantajul de-a merge in ultima zi la un targ, oricare, si de-a ajunge in ultimele doua ore pana la inchidere, este nu atat evitarea aglomeratiei cat placerea de-a privi ansamblul. Oprita in mijlocul editurilor, prietena cu care-am fost azi la Gaudeamus imi spune ca pare sa fie usor sa scrii carti. Pe moment nu m-a surprins ce-a zis, mintea mea intrand pe sablonul acceptarii cu senintate a micilor absurditati, dar uitandu-ma in jur, la milioanele de coperti pe tarabe, pare sa fie o concluzie cel putin interesanta.

***

]]> http://feeria.wordpress.com/2011/11/28/undercover/feed/ 2 Irina http://feeria.wordpress.com/2011/11/12/under-fifteen-feet-of-pure-white-snow/ http://feeria.wordpress.com/2011/11/12/under-fifteen-feet-of-pure-white-snow/#comments Sat, 12 Nov 2011 12:46:15 +0000 feeria http://feeria.wordpress.com/?p=6310 ]]>
]]> http://feeria.wordpress.com/2011/11/12/under-fifteen-feet-of-pure-white-snow/feed/ 1 Irina http://feeria.wordpress.com/2011/10/24/on-the-roof/ http://feeria.wordpress.com/2011/10/24/on-the-roof/#comments Mon, 24 Oct 2011 09:43:20 +0000 feeria http://feeria.wordpress.com/?p=6305 ]]>
]]> http://feeria.wordpress.com/2011/10/24/on-the-roof/feed/ 1 Irina