Cartile Copilariei (1)

Da, exaaaact, o postare in care cineva se plange iar si iar de anii insoriti ai copilariei care s-au evaporat, de diminetile lenese care se prelungeau pana la amiaza, in pat, fara griji, fara suspine, de zilele care-au stat de-atatea ori sub semnul magic al literelor din cartile de povesti si basme. Acum, nu stiu ce parte a copilariei deplang mai cu foc: aia in care dormeam ca vitica fara sa ma deranjeze nimeni, aia in care nu aveam grija lectiilor, a temelor, a serviciului, a viitorului, a familiei, sau cea in care puteam sa fac orice… puteam sa… “ud si canapeaua! Mama nu se supara! De ce oare?!”.

Mai nou, adica de vreo luna incoace, am demarat proiectul “Recuperatorul”, ce presupune reintregirea, macar pe sfert, a bibliotecii fermecate de pe vremea cand eram copil. Eu sunt foarte constienta ca nu voi reusi acest lucru, insa, inca din momentul in care am primit vestea tulburatoare cum ca toate cartile mele au fost blagoslovite de motanul-porc-magar, si-apoi arse pe rug de mama, in semn simbolic, ceva din mine a promis ca va razbuna miile de pagini sacrificate si ucise pe nedrept.

Am luat-o catinel, si-am procurat pentru inceput “Calutul Cocosat” de Ersov, “Bame fermecate rusesti”, urmand ca acum sa ma specializez pe colectia de la Editura Ion Creanga, superba si frumoasa colectie in care cartile erau realizate cu simt de raspundere, frumos ilustrate, o placere sa le rasfoiesti. Am facut rost de “Luceafarul” si “Fram, ursul polar”, si mai vreau “Limir-Imparat” (am facut comanda, sper sa vina), “Heidi”, “Peter-Pan” (doamne ce mi-au mai placut ilustratiile la cartea asta), “Guliver in Tara Piticilor”.

De asemenea, am prins la un anticariat (scumpe, jecmaneala pe fata!) o carte care mi-a placut mie foarte img048foarte mult, pe care o citeam si mereu izbucneam in hohote de ras (mi se parea infiorator de amuzanta!), scrisa de Mircea Sintimbreanu, “Recreatia Mare”. Este o cartitica despre aventurile diferitilor scolarei, care o tot comit ba acasa, ba la scoala, cu care m-am tot identificat eu de-atatea ori.Trebuie sa spun ca in momentul in care am zarit cartulia la taraba, facusem niste ochi… mama, girofaruri, puteam sa dirijez mersul trenurilor cu ei! Nu pot mima indiferenta, drept pentru care, sunt o prada usoara pentru bisnitarii de carti, care atat le trebuie, sa vada o unda de entuziasm febril, si au si umflat pretul.

Mai jos, un scan de porc dupa una dintre povestioare (io nu ma pricep cu OCR-ul asta, prea tehnic pentru creierul meu)- Hamurabi:

1

… iar continuarea, un pic strambašŸ˜€

2

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s