Regasirea licornei pierdute

last-unicorn

Licorna traia, singurateca, intr-o padure de liliac. Era foarte batrana, desi ea nu stia asta – trupul nu-i mai era de culoarea nestatornica a spumei de mare, ci parea mai mult ca zapada ningand noaptea in bataia lunii. Insa avea ochii limpezi, netulburati de oboseala, si se misca precum umbrele alunecand peste mare.


last_unicorn

Asa isi incepe Peter Beagle minunata carte “Ultima Licorna”, pe care am “citit-o” de pe caseta video cand aveam in jur de 6 ani, si de-atunci, nu mi-am mai putut scoate din cap nici imaginile superbe, de basm, nici coloana sonora. Ca orice copilas, care nu vrea sa creasca si sa se duca la scoala, ma agatam de orice firicel pe care mi-l oferea imaginatia, si fugeam hat departe de tot, nedorind sa ma mai intorc vreeo candodata intre peretii camerei si la partenerii de joaca (care, spre deosebire de cei speciali, pe care ii gaseam in lumea fanteziei, erau mereu aceiasi). Intorcandu-ma acum putin la acea prioada, care a durat destul de mult si cred ca inca mai dureaza, observ ca personajele cu care m-am identificat cel mai puternic au fost cele care aveau capacitatea de a se metamorfoza (imi aduc acum aminte de desenul animat Lidia si Floarea cu Sapte culori, in care fetita avea o cheita cu care se putea transforma in orice dorea, indeplinid orice rol, apoi la desenele Captain Planet), de a dezvalui celorlalti o fata nebanuita, ascunsa, magica. Imi placea ideea ca o fetita absolut normala, care nu iese cu nimic in evidenta, detine o comoara, pe care o poate folosi cand doreste ea, si mai mult, are un tel pe care trebuie sa-l implineasca. Cred ca nevoia de a fi diferiti, de a spune ceva ce n-a mai fost spus sau de a arata ceva ce nu s-a mai vazut sta la baza cladirii noastre ca fiinte individuale, dincolo de apartenenta la un grup, la un anumit tip de societate, familie.

the_last_unicorn

Cred ca am inchiriat caseta de… zeci de ori, pana cand persoana de la centrul respectiv mi-a facut-o cadou. Oricum era atat de uzata incat nu cred ca se mai putea uita cineva strain la ea. Eu oricum stiam fiecare cadru, o derulam cu ochii mintii in fiecare noapte, o visam, o transformam, ii schimbam scenariul, schimbam decorurile, o ajustam pana cand devenea povestea mea.

Dupa un timp, imaginea inorogului a inceput sa paleasca, sa nu-mi mai invadeze la fel de des visele si reveriile, incepeam sa fiu tot mai mult fata si mai putin licorna. Incepeam sa imi doresc sa fiu doar fata si mi-am cautat alte repere feminine imaginare.human

A fost usor sa ma desprind de acel basm, mai greu insa, a fost cand mi-am dat seama cat de mult imi lipsea, si doream sa ma intorc la el, dar nu mai ramasesem cu nimic concret, in afara de memorie si de niste desene stangace si prostesti, care n-aduceau deloc cu gratia, supletea licornei, ci infatisau pur si simplu un cal cu-n corn in frunte. Asa ca, am inceput sa caut desenul animat, dar era casetelor video se stinse, iar filmele disponibile pe calculator inca nu facusera loc si acestei comori a copilariei. Asta a durat pana cand a venit internetul si la mine-acasa, si am putut sa-mi descarc desenul animat linistita si sa ma bucur inca o data de el.

Cum era de asteptat, n-a mai fost la fel; mintea nu mai era ca o cuva ce astepta sa fie umpluta, nu mai era ca un organism abia nascut ce primea hrana nemijlocit si se bucura de ea, transformand-o in energie vie. Era deja o masinarie de simboluri, teorii, informatii, abstractiuni, care filtra, interpretau analiza imaginile, le ciopartea si le punea sub lupa, le cantarea si emitea judecati…

unicorn-041

Tragica disectie a copilariei.

Dar cum nimic nu se pierde (cu adevarat) drumul m-a dus iau in situatii in care sa fiu nevoita sa ma folosesc de toate comorile copilariei, de toate desenele animate, cartile citite, emisiunile si piesele de teatru vazute, de toate abilitatile artistice, asa ca iata-ma din nou pe drumul licornei, retesand farmecul cotloanelor pline de fantezie, care salasuiesc inca in orice adult.

Am ales sa continui cu Licorna (dupa ce am inceput cu Eminescu), pentru ca e lesne de inteles ca a avut uncoperta1 rol important in mintisoara mea frageda. Exista cartea, pe care am cumparat-o de curand de la anticariat (si pe care nu am citit-o pana acum, negasind-o la editura Polirom- in schimb, am citit o alta carte, scrisa de Tracy Chevalier, “Doamna si licornul”, despre care o sa scriu cateva cuvintele, pentru ca scriitoarea propune o versiune interesanta a modului in care misterioasa si faimoasa tapiserie reprezentand licornul- din evul mediu- a fost realizata). Mai multe cand o sa incep documentare), exista desenul animat superb, si mai exista muzica…

One thought on “Regasirea licornei pierdute

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s