Unicornul (Jorge Luis Borges)

Prima versiune a Unicornului e aproape aidoma ultimelor. Cu patru sute de ani inaintea erei cresinte, grecul Ctesias, medicul lui Artaxerxe Mnemon, istorisea ca in regadele din Hindustan traiau asini salbatici foarte iuti, cu parul alb, capul purpuriu, ochi albastri si un corn ascutit drept in frunte, care la baza e alb, la varf e rosu, iar e mijloc e cu totul si cu totul negru. Pliniu adauga si el alte amanunte (VIII, 31):

“In India mai e vanata si alta fiara: Unicornul, care seamana la trup cu calul, la cap cu cerbul, la labe cu elefantul, la coada cu mistretul. Scoate un muget grav; un corn lung si negru ii creste in mijlocul fruntii. Se zice ca nu poate fi prins viu.”

Orientalistul Schrader a socotit, pe la 1892, ca Unicornul le-a fost, poate, sugerat grecilor de basoreliefurile persane in care apar reprezentati in profil tauri cu un singur corn. In Etimologiile lui, redactate pe la inceputul secolului al VII-lea, Isidor din Sevilla scrie ca lovitura data cu cornul de ciduatul elefant poate ucide un elefant; faptul aminteste de victoria similara obtinuta de Kardakan (rinocerul) in cursul celei de-a doua calatorii a lui Sindbad (El povesteste ca sectionand un corn de rinocer vedem o figura omeneasca; Al-Qazwini spune ca e figura unui om calare iar altii vorbesc de pasari si pesti). Un adversar al Unicornului este leul, iar o octava regala din cartea din cartea a doua a incalcitei epopei The Faerie Queene imortalizeaza modul in care se lupta; Leul se sprijina de un copac; cu fruntea in pamant, Unicornul il ataca; Leul se da deoparte, iar Unicornul ramane infipt in trunchi. Octava dateaza din secolul al XVI-lea. La inceputul celui de-al XVIII-lea secol, unirea dintre regatele Angliei si Scotiei in pune fata in fata, pe stema Marii Britanii, pe Leopardul (Leul) englez si Unicornul Scotian.

In Evul Mediu, bestiariile arata ca Unicornul poate fi prins de-o fetita; In Physiologus Graecus se poate citi:

“Iata cum e prins. Aduci in fata lui o fecioara, el sare in poala fetei, iar ea il strange cu dragoste la piept si-l duce la palatul regilor”.

Leonardo Da Vinci pune prinderea Unicornului pe seama senzualitatii lui. Ea il face sa uite de mandrie si sa se plece in poala fecioarei, astfel ca vanatorii il pot prinde.

O medalie de Pisanello si multe tapiserii faimoase ilustreaza aceasta izbanda, ale carei semnificatii alegorice sunt bine cunoscute. Sfantul Duh, Iisus, mercurul si raul au fost intruchipati de Unicorn. Lucrarea lui Jung, Psihologie si Alchimie (Zurich, 1944) face istoricul si analiza acestor simbolisme.

Indeobste, acest animal fantastic apare sub infatisarea unui calut alb cu picioarele din spate de antilopa, barbia de tap si un corn lung si rasucit in frunte.

Cartea Fiintelor Imaginare, Editura Polirom, 2006

973-46-0357-4

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s