Taaam-tam-tam!

Welcome to Twin Peaks. My name is Margaret Lanterman. I live in Twin Peaks. I am known as the Log Lady. There is a story behind that. There are many stories in Twin Peaks–some of them are sad, some funny. Some of them are stories of madness, of violence. Some are ordinary. Yet they all have about them a sense of mystery–the mystery of life. Sometimes, the mystery of death. The mystery of the woods. The woods surrounding Twin Peaks.

To introduce this story, let me just say it encompasses the all– it is beyond the ‘fire’, though few would know that meaning. It is a story of many, but begins with one–and I knew her.

_________________________________________________________________________________________________

Cu regret spun, m-am ramolit. Aseara, flancata strategic de doua perne mari plus una mai mica, drept platosa si scut in eventualitatea in care mutra lui Bob ar aparea inopinat pe ecran, ma pregatisem sa parcurg lungul drum inapoi prin Twin Peaks. Dupa episodul pilot, probabil in preajma genericului episodului 1, am adormit, si dusa am fost pana dimineata, cand am constatat ca filmul a mers in continuare, dar creierul meu n-a schiat nici un semn ca ar vrea sa se trezeasca.

Chiar si cu aceasta batalie care se reporteaza pentru diseara, am prins imediat din farmecul ciudateniei personajelor, al muzicii extraordinare (Badalamenti e un geniu), al secretelor pe care, cu teama ca si inainte, abia astept sa le descopar din nou.

Jurnal:

Nu cred ca am mai vazut in vreun serial (deci in cazul in care se poate dezvolta in voie personajul/atmosfera) o mai buna reprezentare a ce inseamna “placere gastronomica” (ce se poate transforma frumusel in “viciu”, chiar daca unul inocent). Zeci de sortimente de gogosi, intinse ca la expozitie in sala de conferinte a politiei, cafeaua… ooo cafeaua (“black as midnight on a moonless night“), placinta de visine/cirese (mmmm dulce-acrisoara!- “This must be where pies go when they die“); pasiunea asta pentru mancare, care apare atat de des in serial, imi aduce aminte de o forma de regresie placuta, catre timpuri cand eram atat de usor satisfacuti si multumiti- cand mancarea, gustul erau centrale in vietile noastre. Mmm si ce bine era. Cafeaua mea este nesquickul cu lapte, placinta mea de visine este chiar placinta cu visine, pe care o ador, nu cred ca exista alta placinta mai buna ca asta (balute scurgandu-se pe tastatura), gogosile mele sunt prajiturelele magura cu crema de cacao.

873524900_6404ba490c

2 thoughts on “Taaam-tam-tam!

  1. vai cat am ras! de “balute” n-am auzit in viata mea!
    sa stii ca m-am gadit si eu la chestia cu mancarea din twin peaks. se duceau tot timpul la o pie si o cafea, tot impul savurau cate ceva cald si bun (consolare gastronomica pentru atmosfera de afara? pentru frica?)
    votez si eu cu ambele maini pentru magura!!!!
    in rest cred ca nu exista serial cu o atmosfera atat de bine definita si de neuitat ca asta! si muzica ajuta, si culorile, si peisajul… mi-e dor sa-l mai vad.

  2. feeria says:

    Foarte buna ipoteza! Era un fel de refugiu intr-o perioada securizanta din copilarie, in care toate nelinistitle erau raduse la tacere prin papi bun si cald- laptic- iiaaammi!

    Si pentru mine Twin Peaksul ramane pe podium, indiscutabil. Si dupa atatia ani de la prima vizionare m-am lasat transportata in atmosfera filmului la fel de usor. Si la fel de usor am si pus mana la ochi cand aparea Bob de dupa canapea.😀
    Lynch e diabolic in felul in care exploateaza fricile si groaza intr-un cadru atat de banal, cum e sufrageria sau camera, si asta fara prea multe artificii, ci doar prin tehnica regizoarala desavarsita. Love the man.😀

    Magura si Kinder delice- noua “gogoasa” de care nu ma mai satur.😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s