Pasarea in colivie

Dupa primele 50 de pagini nu-mi pot da seama daca povestea unei carti merita citita in continuare, daca subiectul e interesant. Nu-mi pot da seama nici macar daca sunt “prinsa” de firul ei. Dar cu siguranta imi pot da seama daca stilul scriitorului este unul pe placul meu.

Dupa primele 50 de pagini parcurse din “O pasare pe sarma”, deja obosisem. De atatea enumerari. Nu stiu daca am mai citit vreo carte care sa aiba un ritm narativ atat de sacadat, de alert intr-un mod artificial (mimand un dinamism fortat, nejustificat de atmosfera si subiectul cartii), care sa ma oboseasca si care sa ma faca, realmente, sa sar peste pasaje care pur si simplu ma plictiseau. Noroc ca nu erau lungi,  si ca stilul halucinant al scritiitoarei de a sari de la un aspect la altul nu te tinea prea mult in starea de moleseala.

Personajele sunt plate, sunt prezentate ca la un interviu in care tu esti angajatorul, iar scriitoarea- doamna de la resurse umane. Are dosarul fiecaruia, cu toate datele biografice. Ti le spune, mecanic, recitandu-ti si CV-ul, si apoi, in disperare de cauza, ca si cand nici unul nu ar fi destul de interesant, trece la urmatorul. Asa pierdem povestea baiatului tacut al lui tanti Norica, a punkistei care parea destul de ciudata incat sa vrem sa aflam mai multe, a mamei lui Eman (cam criptica asa, si cu subintelesuri), a bolivienei, a yoghinei, etc. Facem cunostinta cu o groaza de lume doar pentru a o lasa in urma. Poate ca asta-i si ideea. Pentru ca, la o scara mai mica, asa se intampla si in viata noastra: patrund diferite chipuri, care in timp se estompeaza. Nu avem acces mereu la deznodamantul povestii lor, si nici nu putem participa mereu la actiunea care le deruleaza viata.

Personajele nu au profunzime. Interioritatea lor ne este ascunsa si straina. Vibratia sufleteasca nu poate fi perceputa. Gandurile, emotiiile lor se pierd printre sirurile interminabile de istorii, decoruri si detalii, separate toate prin virgule care impanzesc toata pagina, si reteaza rasuflarea cititorului. Sabina, bineinteles, este privilegiata, dar si sufletul ei ramane destul de ermetic. O pasare in colivie; pentru ca in cartea asta, pe cat de multe usi deschide scriitoarea, pentru a ne lasa sa tragem cu ochiul in intimitatea personajelor, pe atat de multe inchide, uneori chiar trantindu-ni-le-n nas. Bun, nu s-a dorit un narator psiho-omnisicient, dar poate… un narator-oglinda reflectorizanta?

Motivatia personajelor ramane la fel de obscura (de ce avea Dani bucurii la Sabina? Care erau sentimentele lui Dani fata de yoghina? Chiar a fost o “ruptura de bratara” despartirea de ea? Ce era cu petrecerea aia la care fetele incepusera sa se sarute patimas? Erau lesbi? Ce era cu nenea ala de se vedea, ca un spectru misterios, la geamul unei cladiri? De ce mama lui Eman parea misterios de complice cand Eman cobora cu Sabina si aciuasera la ea in casa? Ce afaceri mai invartea Vali, basarabeanu’?).

Personajele sunt stagnante; nu e perceputa acea transformare pe care o determina istorisirea in sistemul lor intim. Cum era Sabina inainte de atac, dar cum s-a simtit dupa? S-a schimbat ceva? Si asta ca sa dau doar un exemplu. Relatia de cuplu… prima relatie. Nu, e prea mult de spus aici.

Contrariile nu au coerenta; in fiecare dintre noi exista tendinte opuse: intr-o directie ne trage dreapta, intr-alta ne trage stanga. In spatele unei studente timide, care pare sa fie nascuta cu bunul simt in sange, ca si cand n-ar fi avut niciodata nevoie de educatie, care dezvolta strategii complexe de evitare a deranjului ce l-ar putea pricinui, chiar si intamplator, intr-o masina aglomerata, care s-ar simti culpabila pentru faptul ca varful pantofului sau s-a strecurat necuviincios sub gheata ta, determinandu-te ca pret de cateva secunde, sa-ti abati atentia de la gandurile care te framanta, ei bine, in spatele ei, ce gasim? O tanara care-si dezvaluie bluza transparenta unui necunoscut (facea, da, parte din job), care-si pastreaza perfect zambetul pe buze si chiar relaxarea, in timp ce altele tremurau de frica concedierii, in sfarsit, o studenta care se apuca sa faca comert ilegal cu mancare in camin, ca sa supravietuiasca. Nu-i o problema faptul ca aceste contrarii (sa zicem aparent contrarii) apar in personalitatea acestui personaj. Nu, problema este ca nu a existat acel liant care sa ne faca sa intelegem cum e posibil sa coexiste. A fost instinctul de supravietuire? Determinarea? Teama? CE?

Si nu… aceste intrebari nu sunt deloc cele care-ti dau masura unei carti interesante, pe care ai lasat-o din mana si care continua sa se deruleze in mintea ta. Sunt doar intrebari care pornesc dintr-un cititor frustrat si nesatisfacut.

In sfarsit, m-a intristat ca nu am putut sa cunosc personajele din interactiunea directa dintre ele. Din schimburi de replici, dialoguri, din care sa deduc natura relatiilor, modul in care fiecare il percepea pe celalalt. O flacara, o scanteie de vitalitate in aceste pagini in care ele traiau doar prin prisma descrierii scriitoarei. In schimb, am avut senzatia ca pentru ea, cartea a fost un pretext pentru a strange “profile biografice” (mama Noricai, care-a prins razboiu’- of, Doamne, ce istorie de viata cliseistica… pana si partea cu “rusii e rai/nemtii e curati si buni”-, Romania de dupa ’90, Bucurestiul murdar- ma gandea, mi-a trecut prin minte, ca poate ele, personajele, pe care le deplang atata nu erau decat marionete, care sa joace pe scena sociala a Romaniei postdecembriste. Poate ar fi avut sens… daca mi-ar fi fost indusa atmosfera sumbra, incarcata, inca incerta, marcata inca de inertia pasivitatii si a incremenirii).

Pe de alta parte, autoarea are niste constructii poetice superbe, care m-au surprins de multe ori. Intalnidu-ma cu ele pe parcursul lecturii, imi ziceam c-a meritat sa incep cartea, chiar si doar pentru a le citi, si a ma bucura de forta cu care imi proiectau in minte imagini. Mi-a placut, de asemenea, ca s-a terminat cu frumosul… “Sfarsit”. E un mod ciclic magic de a incheia o lectura, care-am observat ca a cam disparut, s-a demodat, pesemne.

Imi pare rau, probabil cartea a fost buna, insa nu si-a ales cititoarea potrivita.🙂

coperta_99695

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s