Omul Ilustrat (Ray Bradbury)

Cand a inceput Cotidianul sa ofere cate-o carte in fiecare saptamana eu dormeam. M-am trezit si m-am dezmeticit abia la la sfarsitul primei colectii, incercand ca de-atunci sa nu mai ratez nici o carte (acum observ ca o carte a lor a ajuns sa fie mai ieftina decat un pachet de tigari- bun asa!).

Cand au deschis cei de la Cotidianul magazinul online, unde puteai comanda orice carte aparuta, deja eram in stare de veghe de maxima vigilenta, dar din pacate “Omul Ilustrat” a lui Bradbury, era epuizata. Mi-a placut foarte mult “Fahrenheit 451” (carte pe care prima data am cunoscut-o prin intermediul filmului- ecranizarea foarte reusita din ’60+)- imi place sa citesc despre carti in alte carti. Are o anumita sensibilitate Bradbury care m-a cucerit.

Cand m-am hotarat saptamana trecuta sa trag o raita pe la Sala Dalles, la targul de cadouri (anul asta am fost si sunt in continuare prevazatoare- evit multimile, inghiontelile, cumparaturile isterice pe ultima suta de metri, si incerc sa ma bucur de placerea de a cumpara cadouri), atentia mi-a fost concentrata puternic in jurul standului celor de la Cotidianul, asa ca am insfacat repede si fara sa clipesc “Omul Ilustrat”, iar acum am si terminat-o, ramanand destul de incantata de ce am citit.

08_bradbury

Imi pare rau, insa, ca din cele 18 povestiri care stateau sub numele acesta, au fost publicate doar 8! Mi-ar fi placut tare mult sa aflu si povestea care-l astepta pe calatorul care l-a descoperit pe Omul Ilustrat (impanzit pe tot corpul de desene care prind viata, se transforma noaptea si spun povesti), pentru ca amenintarea Omului, cum ca cel care urmareste in taina imaginile vii ajunge sa aiba un sfarsit tragic, ma cam bantuie acum si nu-mi da pace.

Doua dintre ele mi-au placut in mod deosebit. “Stepa”– povestea unei familii care se indepartase foarte mult de lucrurile simple si umane pe care le facem zi de zi, dintr-o comoditate fizica si psihologica; traiau intr-o casa ce le indeplinea toate nevoile, facea totul in locul lor, dar in acelasi timp le oferea celor doi copii (Peter si Wendy- nume alese deloc intamplator) sa-si manifeste si devolte potentialul imaginativ si creativ prin faptul ca orice fantezie ar fi avut o camera magica reusea sa o aduca la viata. La un moment dat, mintile crude al copiilor incep sa fie invadate de imaginea Africii plina de pericole, unde lei flamanzi si periculosi pandesc si isi cauta hrana. Parintii, ca treziti dintr-un vis frumos, incep sa se intrebe ce anume i-a determinat pe doi copii care pana atunci gaseau placere in a se zbengui prin lumea frumoasa a lui Alice, sa aiba astfel de fantezii violente. Intrebari puse putin cam tarziu. Povestea mi-a adus aminte de “Imparatul Mustelor” de Golding care mi-a placut mult si de o alta carte, pe care am citit-o tot din colectia Cotidianului- “Noi”- in care lumea era dominata de capriciile si dorintele infantile ale copiilor (fiinte atat de pure si inocente, nu?).

A doua se numeste “Ploaia Nesfarsita”– planeta Venus (pe care o asociem luminii, frumusetii, artelor si feminitatii) era mereu inecata de o ploaie care nu mai incetase de zeci de mii de ani. Pierduti in acest infern cativa exploratori spatiali cauta cu disperare asa zisele Domuri ale Soarelui, unde se presupunea ca aveau sa gaseasca caldura, cesti de cacao cu lapte aburinde,haine uscate si, in primul rand, liniste… multa liniste. Nici ca se putea o istorioara mai potrivita pentru aceasta zi mohorata si intunecata, cand am fost si eu prinsa de o rapaiala rece si sacaitoare, si abia asteptam sa ajung acasa, sa ma cocot in pat si sa ma ascund printre perne, asteptand sa ma incalzesc si sa citesc o carte buna. De asemenea, pe tot parcursul povestii am avut in minte pictura lui Lynch pe care am descoperit-o aseara (e mai jos- acea “R a i n” apasatoare, tensionanta, angoasanta)- pictura care incepe sa se strecoare printre preferatele mele. Nu stiu foarte clar de ce. Poate din cauza senzatiei de greutate sau a intensitatii pe care o simt cand o privesc.

03_400_011

– Am mai incercat, dar nu stiu. Sa vedem ce putem face. Se pare ca somnul nu este unul dintre lucrurile pe care le poti face pe o astfel de vreme.

Se intinsera cu totii, tinandu-si capetele ridicate pentru ca apa sa nu le intre in gura si inchisera ochii. Locotenentul avu spasme. Nu dormea. Erau niste chestii care i se tarau pe piele. Niste chestii care i se asezasera in straturi pe piele. Picaturile de apa cadeau si se amestecau cu alte picaturi si se transformau in suvoaie ce i se prelingeau pe trup, si in timp ce alunecau de-a lungul lui, puietii padurii prindeau radacini in hainele lui. Simtea iedera catarandu-i-se pe trup, alcatuind un al doilea strat de imbracaminte. Simtea florile inmugurind, desfacandu-si petalele si vestejindu-se; simtea in continuare ploaia rapaindu-i in cap si pe corp. […]

Sari brusc in picioare si incepu sa se scuture de apa. Parca il atingeau o mie de maini si nu mai voia sa-l atinga nimeni. Nu mai suporta sa fie atins. […]

– Inceteaza! Inceteaza!

Trase sase gloante in cerul noptii. In strafulgerarea prafului de pusca vazura miriade de stropi de ploaie parca suspendati o clipa intr-un urias chilimbar nemiscat, parca ezitand socati de explozie. Cinsprezece miliarde de picaturi, cinsprezece miliarde de lacrimi, cinsprezece miliarde de bijuterii pe un ecran alb de catifea. Si apoi, dupa ce disparu lumina, picaturile care parca asteptasera sa fie fotografiate, care-si suspendasera goana spre pamant, cazura peste ei si ii intepara ca un roi de insecte, infrigurandu-i si indurerandu-i.

Brrr…!

Si celelalte povestiri sunt interesante… una este despre rasism, altele doua despre religie, alta despre viata de familie si alegeri, alta despre sensul vietii si cam cat atarna el atunci cand esti suspendat in spatiu si astepti o moarte sigura, pierzand cate un membru, cate un gand pana cand te dezintegrezi (si asta mi-a placut).

Acuma, daca ei au vrut sa-mi dea mie doar 8 din 18, eu ii pacalesc putin, si mai fur acusica o poveste (era sa spun un scurt-metraj😀 )  tot de Bradbury, dar din alt volum aparut, Cartea cu Himere”- Ora zero.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s