Matematica elementara (aplicata)

M-au pacalit doua titluri- “Cele mai frumoase povestiri” si (da) “Cele mai frumoase povestiri” (simplu, direct, fara ocolisuri) doar ca nu stiu pe cine sa cred: pe Dino Buzzati sau pe Hermann Hesse? Am construit un algoritm prin care le voi alterna, astfel incat sa ajung la adevar. 20  (dureroasa schimbare de prefix- nu mi-a placut) are Hesse iar Buzzati are 38 (cu 18 mai mult fix cate trebuia sa citesc de Bradbury, la cea mai frumoasa varsta). Parul lui Hesse cu imparul lui Buzzati iar ce ramane de la Buzzati e impartit cu povestirile lui Malamud, din cartea “Lada Fermecata”. Rest Buzzati 5 (scaldarea in cinci un surogat artificial pentru baia din sase sau mocirla lui patru). Iau in brate “Cartea cu Himere”, numarand 20-1 (1- “Ora zero”- tot imi vine sa spun Omul zero- o fi un semn) = 19 (inc-un pas mai departe de “Dancing Queen”), si acum am cu 14 (ascultam The Doors, “When the summer’s gone”, si ma intrebam unde voi fi  cand se va fi terminat vara si voi fi inceput pregatirea pentru liceu- stresanta perioada) himere mai mult. Dar macar l-am rezolvat in sfarsit pe prolificul Buzzati. M-o pus dracu’ sa iau un rus din biblioteca. Risipit si himerele, care incotro, si am ramas cu 24 de picaturi in “Cupa Vietii” lui Bulgakov. 24 de ani- suspendata. Poate e timpul potrivit pentru o calatorie in indepartata si misterioasa Indie, alaturi de Rudyard Kipling, citind cate-o fila din “Povestiri indiene”, pentru a face tranzitia mai usoara (si el zice ca are “Cea mai frumoasa poveste” de spus). Am ramas cu cei 7 ani de-acasa (sper ca am calculat corect- nu mi-ar placea sa am mai putini). As putea sa mai scad un septembrie din anotimp, citind “Verdictul si alte Povestiri” de Kafka (o intamplare draguta si destul de romanticoasa se invarte in jurul cartulicii asteia), ramanand cu – doua. Cifra de gratie. Una veche  una noua, una Yin si una Yang, una alba alta neagra, una intunecata alta luminoasa.  Cred ca inchid cercul: “Regina de Gheata” de Alice Hoffman si “Ultima Licorna” de Peter Beagle.

Incep de unde vreau eu, si-am inceput cu sfarsitul: “Regina de Gheata” (neagra- un basm rasturnat. Mi-a adus aminte imediat de filmul “Snow White: A tale of Terror” (1997), care scoate la suprafata toata violenta si cruzimea care se ascund in spatele povestilor pentru copii, prezentand o varianta foarte intunecata. Un lucru e intr-un fel sau in alt fel in functie de cata atentie acorzi unor detalii sau altor detalii). Intr-o seara friguroasa de iarna, o fetita isi doreste in semn de razbunare sa nu-si mai vada niciodata mama, pentru simplul motiv ca mama nu a ramas acasa cu ea, asa cum ar fi vrut, ci a plecat sa sarbatoreasca putin ziua ei alaturi de doua prietene- doar un moment de respiro. Asa ca mama… nu s-a mai intors.

Ai grija ce iti doresti. Eu am simtit aceasta pe pielea mea. Dorintele sunt brutale si neiertatoare. Iti ard limba de indata ce le-ai rostit si nu mai poti sa le retragi. […] Nu o dorinta  cum ar fi o inghetata sau o rochie pentru o petrecere sau un par lung si blond; nu. Altceva, felul acela de dorinta care face sa tremure carnea pe tine, apoi ti se aseaza in fundul gatlejului ca un broscoi rosu hraparet, care te sufoca pana nu o spui cu voce tare. Genul acela de dorinta care iti schimba viata intr-o clipa, inainte ca tu sa-ti fi dorit asta.

20040209_ignatieva_wallpapers_ru_empty_1280x960_49325wp

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s