Regina de Gheata (Alice Hoffman)

Ce carte frumoasa! Nu stiu daca, la modul general, este vorba despre fantasticul din viata cotidiana, banala, pe care ochii nostri s-a dezobisnuit sa il perceapa, sau e vorba despre normalitatea si banalitatea pe care le putem regasi in basme, ca o ancora in realitatea concreta. Oricum ar fi, o placere sa citesti asemenea carte, construita dupa scheletele clasic al unui basm, cu eroi rapusi de framantari interioare, mistere (din nou mistere), un drum de parcurs pana la descoperirea adevarului, pana la redescoperirea de sine, pe parcursul caruia exista lupte, sacrificii, cazne de indurat, alegeri si renuntari. Un roman bogat in simboluri, care se incheaga atat de natural in firul epic general. Nimic nu este lasat la voia intamplarii, desi totul izvoraste dintr-un continuu lant de intamplari nefericite.

alice_hoffman-regina-de-gheata1

O fetita isi doreste sa nu isi mai vada mama niciodata, dupa ce a fost ranita de plecarea ei atunci cand voia sa ramana acasa alaturi de ea. Dorinta i se implineste, iar de atunci, macinata de remuscari si vinovatie, copila isi “congeleaza” inima astfel incat aceasta sa nu mai tanjeasca dupa nimic. Nu ai dorinte, indeplinirea lor nu poate face rau nimanui. La maturitate devine umbra care se hraneste din vietile altora, confidenta perfecta, cea care asculta atat de bine, fata de care te simti atat de confortabil, dar a carei absenta nu o resimtit niciodata.  Devine un spectator la viata care se deruleaza, niciodata participand, avand mereu la indemana portita de iesire: sinuciderea. Moartea devine pentru ea o obsesie, si doar in momentul in care este la un pas de ea (cand e traznita de fulger- intamplator in zona inimii (poate doar un soc atat de puternic mai putea misca pojghita de gheata)- si incepe sa se confrunte cu simptome atat de ciudate si neplacute) isi pune problema vietii. Si de-aici, din acest punct, incepe aventura… incepe magia povestii. Scriitoarea este destul de sensibila incat sa te ghideze bland in a descoperi talcul povestii; niciodata nu te lasa sa scapi din vedere ca este vorba despre un basm, pana la urma, si ca el trebuie interpretat ca atare. Astfel, apare in peisaj un “print”, un om traznit de fulger ce s-a intors dupa 40 de minute de moarte clinica, si care, in contrast cu eroina noastra, arde pe dinauntru atat de aprig incat nimeni nu-l poate atinge fara sa fie ranit. Ce frumos! Ea- inghetata, incapabila (si cu teama) sa mai simta ceva, el- mistuit pe dinauntru, arzand si consumandu-se. De firul principal al povestii se leaga si alte istorii interesante: un baiat care nu se poate apropia de fata pe care o iubeste (traznetul i-a afectat tocmai mainile- intamplator?), fratele eroinei, un cerebral om de stiinta, care ajunge la concluzia ca viata (frumoasa) e ceva mai mult decat teorii exacte (indragostit de teoria haosului- vreo legatura?). Si toate acestea imbinate si intortocheate in tesatura de simboluri si sensuri, pe care autoarea le dezvaluie cu abilitate si sensibilitate, presarandu-le prin roman, astfel incat nu ai decat sa le culegi si sa reconstituiesti adevarata poveste a eroilor. Imi plac cartile care contin un plan subtil, ascuns, care ma fac sa strig: AHA! de la capitol la capitol.

Pentru a fi o lectura completa trebuia sa si ninga afara. Fermecatoare carte. Ori sunt usor impresionabila, labila or something, ori in ultima vreme am dat numai peste carti chiar bune.😀 Sau poat doar bune pentru mine.

4 thoughts on “Regina de Gheata (Alice Hoffman)

  1. feeria says:

    Eu sunt cu efect intarziat.😀 Strig “Evrrrrikaaa”, si restu’ lumii se uita cu spranceana ridicata: Tu acum te trezisi?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s