Libertango (prin ploaie)

Piazzolla + Yo-Yo Ma (violoncel)/ “The Tango Lesson”

________________________________________________________________________

sally_book

De data aceasta am parcurs drumul invers, de la melodia care mi-a placut foarte mult la filmul in care a fost inclusa. “The tango lesson”, care pare mai vechi decat este de fapt (1997), si poate ca asta este farmecul lui- nu-l poti incadra intr-o perioada anume, povestea lui putand fi reala in orice moment pe axa timpului, incepand cu anii ’60, este un film  despre intalnirea a doua caractere/personalitati extrem de diferite: o femeie trecuta de 30 de ani, matura, responsabila, meticuloasa, destul de calculata, dar cu o  minte imaginativa si creativa (ferecata bine in trupul rigid si aproape inexpresiv)- scenarista in cautarea unui subiect fertil, care sa merite redat pe pelicula, si un tanar dansator de tango, premiatpablo-veron in concursuri, adulat de femei, invidiat si admirat de barbati, al carui talent putea fi egalat doar de masura orgoliului sau. Nici ca se putea o intalnire mai bizara si mai nearmonioasa, si nici un alt liant decat tango-ul nu putea sa aprinda pasiunea in cei doi- pasiunea unuia pentru celalalt. El- exuberant, energic, capricios, arzator, mereu aici si acum, iar ea- rabdatoare, calma, aproape glaciara, ajung sa lucreze la un proiect comun, din care aveau de castigat amandoi- un rol in filma contra unor cursuri de dans.

Sunt fascinata de usurinta cu care un dans ca tangoul poate surprinde nuantele pasiunii, ale dorintei, ale jocurilor seductive, cand apropierile furtunoase sunt urmate de rspingeri bruste sau insinuante; este solicitant sa exprimi, cu intreg corpul, ceea ce de obicei esti obisnuit sa exprimi doar prin cuvinte, printr-un zambet, printr-un gest al mainilor sau o privire galesa ori patrunzatoare. Exista si o anumita violenta, care ascunde o pofta mistuitoare, pe care o poate intelege doar cel care a simtit la un moment nevoia de a-l devora cu pasiune pe cel de langa el, pana la ultima bucatica, pana la ultima suflare. E ceva foarte carnal, si in acelasi timp elevat, foarte pulsional si in acelasi timp de o eleganta sublima si un rafinament al gesturilor extraordinar, in acest dans, care pare sa contina toate acele trairi contradictorii. Acest lucru poate fi observat cu mare usurinta din tehnica pura a tangolului, pentru ca practicarea lui necesita o flexibilitatea corporala foarte buna, prin care sa poata fi exprimata acea senzualitate moalteca si tandra, dar in acelasi timp si o capacitate de incordare, prin care miscarile sa zvancneasca energic, ca si cand te-ai astepta sa iasa scantei din degetele dansatorilor sau din tocurile pantofilor lor (da, este si asta o forma de magie… si inca una grea).

thetangolesson

Revenind la film, putem privi tangoul ca personaj principal in sine, iar povestea de dragoste care se infiripa intre cei doi doar pretextul pentru ca acest film sa fie unul artistic si nu un documentar. Este vorba tocmai despre puterea tangolului de a unifica aspecte antagonice, aspecte care altfel ar fi ramas suspendate fiecare in lumea lor, negasind o cale de a se uni si de a se valorifica unele pe altele- aspecte interioare (cum ar fi eliberarea expresivitatii femine, explorarea laturii senzuale a fiintei, dezvoltarea unui simt interior care sa perceapa ritmul intim al celuilalt, curajul de a atinge, de a imprima caldura si apropiere mangaierii, si de a accepta o astfel de apropiere, in fine, curajul de a exploda, deborda de vitalitate, de a te misca natural, confortabil, simtindu-te cu adevarat ca la tine acasa in propriul corp).

tangomovieposterCele doua personaje, dansatorul si scenarista, pot fi interpretate, daca am vrea sa scotocim putin in noi si sa ne oferim si o ocazie de dezvoltare personala, ca doua parti distincte care salasuiesc in interiorul nostru, intre care, unii mai mult decat ceilalti, isi impart viata. Cam ce note ar cuprinde tangoul fiecaruia? Ce tip de pasi, ce miscari si unduiri se potrivesc fiecaruia? De ce am avea nevoie, ca o contrapondere, pentru a exprima si ceea ce in mod obisnuit nu exprimam? Ce nu exprimam? Etc.

Oricum, sensul acestui film, dincolo de fluturii mei cu tangoul, este maturizarea, sau mai bine zis, un anumit tip de maturizare (una prin largirea sferei de autocunoastere, alta prin ponderarea si cumpatarea temperamentului).

Este un film foarte frumos, care, daca isi atinge bine de tot tinta, il va determina pe orice spectator sa ia macar o data in considerare ideea de urma niste cursuri de dans- orice dans- iar de la gand mai e uneori un singur pas pana la fapt.

PS: piesa este de exceptie. Il ador pe Yo Yo Ma– violoncelul ala vibreaza cu totul in mainile lui, sopteste, se tanguieste, e sprinten sau grav… ador si violoncelul. Muuuult. ♥

Preludiu, Bach

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s