Disney’s Fantasia

Lupul in iarna are dreptate, iar eu n-am nimic de comentat la treaba asta. Pana acum am reusit sa evit si telecomanda de la TV- oricum butonarea ei nu ma mai tenteaza de mult timp- si manifestatiile de exuberanta in plina strada. Niciodata nu am agreat eu scamatoriile, dar Craciunul asta m-a prins in pantofii lui  Scrooge.

Dar stiu ce e de vina: lipsa zapezii (sunt deprimata cand privesc pe geam si dau cu ochii de acelasi asfalt murdar, de aceiasi copaci goi si scheletici, de aceeai atmosfera statuta, incremenita, in asteptarea a ceva ce nu mai vine- ninsoarea), si mutenia colindatorilor. In alti ani, si mai ales cand eram mai mica, scarile vuiau de clopotei si strigate vesele, ba mai mult, uneori veneau studenti la conservator iar suflatorii chiar dadeau mici concerte de exceptie, sau coristi, ale caror voci te faceau sa te vibrezi tot de emotie. De Hrusca niciodata nu mi-a placut, chiar daca toti membrii familiei erau cu ochii mariti si umezi, de caprioare la taiere, atunci cand ii ascultau lalaiturile. Mie-mi plac chitaielile strigate ale copiilor- altfel nu stiu cum are colinda suflu, acolo in studio, cu modulatii vocale si inflorituri. Mi-e dor de un Craciun la munte, la tara.

Oricum, cu toata aceasta lipsa de magie iernatica si de voiosie, am gasit eu ceva dragut de facut, in timp ce cotcodacesc la caldurica.

Alternativa pentru “La Radio. La televizor” poate fi un filmulet creat de Disney, din dorinta de a da viata imaginilor pe care le avem in cap, le vizualizam si de care ne ajutam pentru a simti si traia bucati clasice foarte renumite. Fantasia. Am vizionat si Fantasia din 1940, si cea din 1999. Au fost trei ore pline de muzica clasica extraordinara, proiectata in culori, forme, personaje de desene animate. Este interesant cum o piesa clasica este compusa pentru o poveste, dupa care, peste zeci de ani, aceeasi piesa sustine muzical o alta. Oricum,  am ajuns la concluzia ca muzica buna, nemuritoare, este atat de puternica incat poate la fel de bine sa fie catalizatorul pentru a crea un basm doar in jurul ei, sau pentru a imprima emotie unui oricare altul.

fantasia-poster-1940

Fantasia 1940 incepe in forta, cu “Tocada and Fugue”, grava si sobra, care face ca instrumentele muzicale sa se transforme in  mesageri ai muzicii de sine statatori, nemaiavand nevoie demainile oamenilor pentru a le da viata. Apoi, am fost fermecata de dansul gingas al zanelor care presarau praf stralucitor, de stele, luminand totul in jurul lor, al florilor care dansau zvelte, in rochitele lor diafane, al ciupercutelor sprintene, cu palarioarele trase peste ochi, al frunzelor de toamna prinse in vartejuri dansante de vant, si al fulgilor de nea, stralucitori si reci, si atat de delicati, si toate acestea pentru a da viata “Spargatorului de nuci” al lui Tchaikovsky. Preferata mea, “Dance of the sugarplum fairy”. O bijuterie, ca o cutie muzicala de pe vremuri, de doar 2 minutele.

61159-004-2eb95b65

Urmeaza “The Soccerer’s aprentice”, in care Mickie hotomanul se decide sa imprumute putinel din magia maestrului sau pentru a duce la bun sfarsit treburile casnice, dar intra intr-un bucluc si mai mare.

In “The rite of Spring”, a lui Stravinski, povestea este scrisa de insasi natura care a facut posibila inflorirea vietii pe pamant, pentru ca este vorba despre felul in care au evoluat toate fiintele, de la mici organisme unicelulare ascunse in adancurile oceanelor, si pana la impunatorii dinozauri.

Dupa dinozauri si reptile ne intoarcem in lumea fanteziei, a miturilor si legendelor, pentru a asculta “Simfonia Pastorala” a lui Beethoven, jucata de centauri, cai inaripati, fauni, cupiodoni mici, obraznicuti si zei pusi pe sotii.

“Dansul orelor” de Ponchielli (nu stiam cum se numeste compozitorul, acum am aflat si eu), pur si simplu superb, este dansat dimineata de struti impiedicati, cu picioroange noduroase si pulpite apetisante, la amiaza de hipopotamite in tutu-uri, greoaie si totusi atat de gratioase, pe inserate de catre elefantele dolofane si jucause, iar noaptea de crocodili mascati, care se preling misterios in mantii intunecate.

Sfarsitul vine, la fel ca si inceputul, cu surle si trambite, cei de la Disney dand o ultima reprezentatie, imbinand “Night on Bald Mountain” (extraordinara) de Mussorgsky si “Ave Maria” de Schubert (dupa care nu ma omor in mod special, ba chiar am o usoara aversiune- poate din cauza faptului ca este atat de elogiata, cantata si rasinterpretata la toate evenimentele religioase- si de la mancare buna ti se apleaca!). Mi-a placut in mod special animatia de la Night on… – felul in care intunericul isi incorda gheara asupra caselor linistite, in noapte, tragandul dupa el cosmarurile si sufletele moarte:

Acesta a fost mereu punctul forte al desenlor Disney, dincolo de grafica de vis- coloana sonora. Intregul spectacol a fost fantezist, orchestra participand si ea, cu ajutorul luminilor si al umbrelor, la crearea unei atmosfere pline de mister, in care forta imaginatiei poate plamadi in orice moment… orice.

fantasia2000_poster

Fantasia 2000 este la fel de bogata, inserand si un episod din Fantasia 1940, cel cu invatacelul magicianului. Cu toate acestea, ii lipseste din tinuta nobila a primului film… pentru ca in locul  prestatiei usor serioase si usor umoristice a maestrului de ceremonii Deems Taylor, au prezentat diferiti actori de comedie. Si a durat si mai putin. Probabil chestie de marketing, insa frumusetea a fost aceeasi. Din program: Simfonia Nr. 5, Pines of Rome, Rhapsody in Blue, Piano Concerto No. 2, Allegro, Opus 102, Carnival of the Animals, Finale, Pomp and Circumstance – Marches 1, 2, 3 and 4, Firebird Suite. Superb, nu-i asa?

Preferata mea a fost “Rhapsody in Blue”, pe care am gasit-o si pe Youtube:

  (Partea I)

(Partea a II-a)

Jazzish.

Un asemenea program m-a facut sa lepad bocancii de Scrooge si sa-mi iau in picioare botoseii (metaforic,biensur).  Este o modalitate placuta de a petrece cateva ore linistite acasa, departe de zumzaitul de tinichea al prefacatoriilor televizionistice, care parca te ingretoseaza si te indeparteaza si mai mult de ceea ce ar trebui sa fie spiritul de sarbatoare. Muzica buna, care sa mangaie urechile, imagini vii si fermecatoare, care sa incante ochii si sa-ti lase mintea sa fantazeze in liniste.

Mai am un As in maneca, o carte, pentru ca altfel, cum putea sa se produca transformarea deplina? Dar despre ea, poate dupa  sarbatori. E prea frumoasa sa o stric prin cuvintele mele.

In incheiere, va urez Sarbatori fericite tuturor, sa fiti inconjurati de multaa multaaa dragoste si intelegere, sa daruiti cate putin din frumusetea voastra oricui, chiar si celor pe care abia ii intalniti, si, daca puritatea zapezii nu ne-a ajutat anul asta sa ne imaginam (noi, cei din Bucuresti macar) ca traim intr-o lume feerica, a albului stralucitor, macar in sufletele noastre sa ninga tihnit.

2 thoughts on “Disney’s Fantasia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s