GOG (Giovanni Papini)

save0020

O modalitate destul de ingenioasa de a-ti comunica gandurile (despre plictiseala omului bogat,  infatuarea nejustificata a oamenilor si falsa impresie de stapani asupra lumii pe care o au, ce frumoasa-ar fi planeta daca nu ar fi populata decat… de mine), ideile (revolutia poeziei: poezie goala, poezie intr-un singur cuvant, istoria da-ndoaselea- mult mai logica, pentru ca evenimentele istorice se interpreteaza unele in conexiune cu altele, introducerea unui nou obiect de studiu in universitati: stiinta paduchelui/Ftiriologia, nelimitand aria doar la bilogie, ci exstinzand-o la nivelul istoriei, culturii si artei, teatrul fara actori- adica teatrul care recreeaza fidel realitatea, in care actorii sunt oameni reali, alesi dupa asemanarile perfecte cu personajele; si crimele ar fi la fel de reale, “Precum in cer asa si pe pamant”- capata cu totul alt sens- despre similitudinile extraordinare dintre viata astrelor si vietile oamenilor), nemultumirile (pedocratia sau domnia copiilor), fanteziile (colectii… colectii de uriasi, colectii de inimi vii intretinute de masinarii, colectii de personalitati, care prind din nou viata prin intermediul sosiilor lor, mosteniri de suflete si chirurgia spiritului, care extirpeaza cu precizie exact acea latura maligna a sufletului, eliberandu-l, Egolatria sau religia egoului- singura religie sincera, in care orice om ar crede si careia orice om s-ar supune), este aceea de a creea un personaj care sa le dezvaluie in locul tau.

Pe de o parte, lucrarea nu va avea formatul acela plictisitor de carte ce strange eseuri si panseuri si in acelasi timp faptul ca il pui pe el (in cazul nostru pe GOG) sa vorbeasca iti permite o oaresce detasare, oricand putand sa spui “E revoltator? Pai nu eu, Gog!” (mai ales daca vorbesti despre frumusetea meseriei de calau si deplangi vremurile in care executiile se faceau cu simt de raspundere; de ce in ziua de azi executiile se fac pe ascuns, aproape fara public? Judecatorii se indoiesc, le e rusine de sentintele lor? Nu ar trebuie sa fie un avertisment real pentru alti criminali?)- nu pun in mod absolut semn egal intre personaj si scriitor, doar ca sunt unele lucruri pe care le gandim si pe care le transmitem cu mai mult usurinta punandu-le pe seama… altcuiva (oricum pe Papini l-am prins cu un disclaimer si la cartea “Marturiile Calvarului”).

De asemenea, profitand de libertatatea pe care o lucrare astfel structurata ti-o ofera, poti linistit sa imaginezi aitudini, dialoguri, opinii pe care sa le atribui direct personalitatilor, fara sa fii nevoit sa relatezi intr-un mod destul de plictisitor, dupa modelul “daca Freud ar aici, mi-as imagina ca ar zice…” sau alta formula. Astfel, GOG are ocazia sa stea de vorba cu: Ghandi, Freud, Ford, Einstein, G.B.Shaw, Knut Hamsun, si altii, pentru a afla cealalta fateta a realitatii- Ghandi este mai englez decat englezii, Freud e mai degraba om de litere decat om de stiinta, Shaw este mai degraba tragic decat comic, Hamsun uraste popularitatea pe care castigarea premiului Nobel (romanul “Foamea”) i-a adus-o, spunand “Mai bine infometat decat celebru” etc.

Ceea ce face Papini pe parcursul cartii, adica rastoarna perceptii confortabile, comode, este exact ceea ce considera el ca fac evreii, pentru a se razbuna pe toti cei care i-au asuprit, i-au umilit si continua sa o faca. Este un capitol foarte interesant.

Intreaga carte e interesanta, e un exercitiu de imaginatie, gandire si argumentatie. Eseuri scurte, impachetate cu grija in ambalajul unor povesti.

4 thoughts on “GOG (Giovanni Papini)

  1. feeria says:

    E altfel. Nu pot sa spun ca-i mai buna. Am citit “Un om sfarsit” in adolescenta, si mi-a placut la nebunie. Papini e foarte filosofic asa, foarte introspectionist, poate iti trebuie si o anumita stare pentru acel mic roman.
    Cartea este structurata intr-un jurnal de impresii ale unui bogatan care-si poate permite orice fantezie si-si poate implini orice dorinta. In jurnal scrie despre toate grozaviile pe care le-a intalnit, despre oamenii ciudati care i-au batut la usa, in cautare de sponsorizare, despre orice. Cu siguranta nu este plictisitoare si… te pune pe ganduri nitelus.

  2. Superba carte. Am citit-o si recitit-o fara sa ma plictisesc. Mie mi-a placut si “Un om sfarsit” aproape la fel de mult, poate unde am citit-o la momentul potrivit.

  3. feeria says:

    Cinabru, chiar aseara, adica in aceeasi zi in care am terminat cartea, am recitit doua dintre povestiri (Oameni=stele si Nostalgia calaului). Desi am extras ideile, imi face o reala placere sa ma intorc la povesti pentru ca imi place modul in care Papini le spune.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s