Amintiri muzicale (Theatre of Tragedy)

Imi place aglomeratia doar in masura in care-mi ofera ocazia sa trag cu ochiul la ce citesc oamenii sau cu urechea la ce asculta, incercand sa deslusesc macar linia melodica, daca nu piesa. Pana acum 2-3 luni, cand am ramas fara casti la mp3 player, faceam parte din categoria calatorilor autisti, pierduti in lumea lor, prezenti in aceasta doar cu trupul. Acum trebuie sa ma multumesc, din lene, cu firimituri din lumea interioara a celorlalti, ca nici cartile pe care le citesc acum nu merg parcurse in metrou sau masina. Iar cu gandurile am facut un pact: ele nu ma streseaza, eu nu le pun calus.

Bucuroasa ca din ochi am dedus ca masina care tocmai tragea la peron (cred ca ma gandesc la trenuri) era aproape goala, ma urc si ma culcusesc comod (ca de asezat nu se punea problema- ma labartasem pe diagonala, ocupand aproape doua locuri, si mai aveam putin si-mi puneam geanta pe post de perna)- la geam. La un moment dat aud niste haraieli infundate de muzica, si deja imi concentrasem urechea ca sa pot deslusi ce se canta- oricum era prea multa liniste. N-am inteles nimic; era o nebuneala violenta (ceva electric, cu o percutie trepidanta) de unde-am dedus ca putea fi vorba de vreun doom-black, dar cand am deslusit o voce feminia diafana, mi-a rasarit in minte ipoteza c-ar putea fi vorba de vreun gothic mai de pe la inceputuri. Si asa, mi s-a facut dor de Theatre of Tragedy, prima trupa de gothic pe care am ascultat-o si care m-a facut sa indragesc genul. Mai tin minte si acum primul album ascultat- Aegis (cel mai soft si melodios album al lor, nu-i de mirare ca m-a ademenit sa descopar si altele), iar prima piesa, a fost Venus (Note to self: introdu si asta printre viitoarele selectii in mp3):

Liv Kristine este printre vocile feminie preferate, care pare sa n-aiba nici o legatura cu lumea asta.

Cand am ajuns acasa inevitabil am trecut in revista si alte albume ale lor, postaegies, ajungand si la Deus Ex Machina, total diferit de ce eram eu obisnuita sa ascult de la ei- mai metalic, mai apropiat de masinismul si automatismul erei tehnologizate:

(Incerc sa ma feresc de videoclipurile “gothice,” care nu-mi plac deloc)

Chiar si dupa plecarea ei de la Theatre of Tragedy, am continuat sa-i urmaresc evolutia muzicala- acum vad ca a mai scos un album, dupa “Enter my religion” (album mai luminos, romantic, foarte feminin- piesa care mi-a placut cel mai mult “In the heart of Juliet”)

Si in paralel cu asta, destinul trupei, alaturi de noua solista:

Storm

Nu ma pricep la scris istorii muzicale- nu am rabdare sa ma documentez pentru asta; prefer sa inregistrez istoria muzicala asa cum am perceput-o eu. Cu etapele si tonurile ei subiective. Oricum, nu ma mai gandisem la gothic de ceva timp… si m-a bucurat reamintirea. Multumesc calatorului anonim. Cred ca mi-a venit si o idee.

13 thoughts on “Amintiri muzicale (Theatre of Tragedy)

  1. Primele doua albume ToT au fost excelente, mai ales atunci. De la Aegis au inceput sa ma piarda rau, pierdusera ce aveau inainte si nu mi-au mai placut deloc. Nici Liv Kristine solo nu a reusit ce facuse alaturi de ToT. Pacat. Inca o trupa care a inceput foarte bine si a esuat. Parerea mea…

  2. Mie nu mi-a placut deloc TOT, am scanat mai demult vreo 3 albume si nu m-a motivat niciun pic😀
    Totusi, Deux ex Machina imi place.

  3. feeria says:

    Cinabru, dupa ce am ascultat Aegis, care m-a atras prin melodicitate si oricum nu mai ascultasem ceva asemanator pana atunci (a fost un “uau”), am cumparat si doua albume mai de la inceput “Velvet…” si “A rose for the dead”, dar tin minte ca tot la asta m-am intors, celelalte fiind cam dure. Si acum il mai tin minte pe “providerul” de astfel de muzici, care-si avea mica taraba pe langa ASE, aproape de intersectie.

    Kyo, prima data cand am dat de “Deus ex…” nu mi-a placut, dar intamplarea a facut ca la un moment dat sa uit cd-ul pe repeat, si cufundata fiind in alte chestii- cred ca invatam sau scriam ceva- sa-i prind din farmec si mi s-a parut chiar ca reflecta bine ceva din timpurile de-atunci.

    Discutia despre “then and now” mi-a adus aminte de singuraaa trupa careia i-am acceptat si indragit transformarea: Anathema. As asculta formatia asta, daca nu chiar oricand, ca-i cam deprimanta asa, si prea existentialista si sumbra, macar la orice varsta. Pacat ca mi-am abandonat discografia pe vechiul hdd.😐

  4. Hmm…Nici cu Anathema nu m-am impacat prea bine :)eu am pina acum la activ 2 hdd-uri de peste 100 de gigi “cazute” la datorie, cu muzica si alte informatii, dar astea se recupereaza, doc-urile si pozele nu prea :)Imi place mai mult gothicu din rock, Therion (unele albume),Nightwish, Static X,etc….chestii mai melodioase si saltarete.

    Ps: offtopic, sfat: cind ne mai vizitezi completeaza si la web cu adresa ta, sau vino direct din link-ul care-l ai pe blog si esti logata la tine, daca e completata odata nu mai trebuie sa introduci de fiecare data.Poate mai vin unu, doi si pe la tine.Mi-am permis si ti-am adaugat la ultimul comentariu adresa, sper ca nu te deranjeaza🙂

  5. Corect, Anathema imi plac si mie mai mult dupa Serenades si mai ales dupa Alternative 4. Nu stiu ce se va intampla mai departe, sper sa nu devina un Pink Floyd la mana a doua. Au avut deja produse cam slabe. Spre foarte slabe.

  6. feeria says:

    Kyo, pai uite, Judgement al celor de la Anathema este un album destul de melodios.😀 Si eu tot catre partea asta trag. Therion, daaaa, Clavicula Nox troneaza. Si Nightwish, si Tiamat (e o piesa, “Do you dream of me?” care ma hipnotizeaza de fiecare data cand o ascult). O vreme mi-au placut si depresivii de Lake of tears (bine, am ascultat un singur album al lor- Forever autumn). Vechiul Hdd e undeva in biblioteca si asteapta sa fie montat, dar pentru ca am garantie pe sistem (stupid thing, dar n-am avut incotro- nu ma pricep chiar atat de bine la ales componente si mi-a clacat procesorul la hardughia care m-a tinut cam 5-6 ani si am fost fortata ca in scurt timp sa-mi iau alt pc), trebuie sa ma duc la nenii aia sa mi-l monteze si mi-e lene.
    Multumesc! Uneori uit sa completez toate campurile, si alteori vin inainte de a ma fi logat pe blog.

    Cinabru, am perceput schimbararea celor de la Anathema ca un fel de maturizare. Oricum, se simte multa sensibilitate in muzica lor. Mi-ar fi placut sa fi mers la concertul din mai…

  7. feeria says:

    :)) Vidal, deci, prima oara cand am dat click m-a dus la o lista halucinant de lunga cu toata discografia Anathema, si ma trecusera deja transpiratiile gandidu-ma ca va fi a mea, dar am inchis (probabil de emotie) fereastra inainte de a putea descarca torentul, ca sa-ti raspund si sa multumesc (plecaciuni included).
    Cand m-am intors la pagina, pac, eroare: “Upgrades in progress / We’re working on some magic”

    Weird, huh?😀

  8. Pentru mine Theatre of Tragedy si gothicul a insemnat foarte mult, multa vreme. Nu cred ca povesti ce am simtit acum doi ani cand i-am vazut in concert – desi fara Liv Kristine, evident. Incet, incet m-am indreptat spre chestii mai sobre, mai nou mai tehnice, insa cand am vazut titlul si am dat play la Venus m-a luat cu emotii si chicken bums.

  9. feeria says:

    Ei, asa am avut si eu pielea cretofolita cand m-am apucat sa ascult din nou cateva piese gothic. Daca de unele genuri m-am mai descotorosit pe parcurs, de acesta cu siguranta nu voi mai scapa.🙂

  10. feeria says:

    Da, a mers chiar din ziua aia- nu durase mult pauza de masa, iar intre timp si descarcatu-i gata (:D)- multumesc mult!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s