La jumatate de drum

Sunt unele carti de care ma apuc si parca-mi piere energia sa le termin. Din motive diferite.

Acum sunt in aer cu trei carti, situatie chiar alarmanta si deloc imbucuratoare. Pe de alta parte,  la cat de ofertata-mi e biblioteca, nu ma mir ca sar de la una la alta ca iepurasul zglobiu pe imas.

coperta12

Dupa ce-am citit “Complexul lui Di” de Dai Sijie, am zis sa incerc si altceva de acelasi autor, pentru ca mai nou imi place sa fac seriale din cartile pe care le citesc. Din pacate, asa mica si subtirica cum e, “Balzac si Micuta Croitoreasa chineza” m-a plictisit de moarte. Pe spatele cartii citeam aproximativ ca este o carte buna care le insufla liceenilor placerea de a citi. Sau poate le-ar adanci placerea de a dormi… cu ea in mana asa cum am patit intr-o noapte. Povestea-n sine e interesanta (?): in China comunista, copiii intelectualilor (declarati inamicii statului), erau trimisi in tabere de reeducare, adica alungati si exilati la sate, unde sa invete cum e sa traiesti simplu si onest, fara sa ai mintea parazitata de teoriile intelectualiste- aka acolo unde nu ajunge nici filmul, nici cartea. Doi tineri adolescenti sunt trimisi intr-o astfel de “tabara”, si cunosc un ochelarist al carui mama era poeta si care, cum necum, a reusit sa-i strecoare un bagaj plin de carti- bagaj ce devine repede o prada ravnita de baieti. Undeva pe traseu intervine si o micuta croitoreasa, de care se indragosteste unul dintre baieti, care la randul ei se indragosteste de Balzac. Verdict: subiectu-i interesant, naratiunea-i plictisitoare.

ochiul-3175

In cazul lui Nabokov, “Ochiul”, am comis greseala capitala de a ma opri din citit cand era clar ca e genul de carte ce trebuie absorbita pe nerasuflate, caci curge atat de usor, introspectiile sunt atat de frumoase, ca daca o scapi din mana, se duce si starea speciala. Cartea, in sine, este o bijuterie- o editie de la Polirom extrem de bine ingrijita, cartonata, cu o coperta redand un oras in noapte, in tonuri de sepia, cu caractere marisoare- o placere sa o tii in brate. Pe ea n-o voi abandona. O voi relua de la inceput.

e343e4720ae0cd3f290389957e4710a81

De curand, in asteptarea volumului 2 din seria Heechee, am zis sa-mi ocup creierul cu un alt SF (pentru incalzire, sa nu-mi ies din mana), ales din colectia Cotidianului, anume “Neuromantul” de William Gibson, dar sa ma bata dumnezio dac-am inteles ceva din primele 20 de pagini. Parca-i vorba de niste droguri, de o retea nipona de trafic cu organe si alte treburi d-astea care, ca atmosfera, mi-au adus aminte de filmul “Blad Runner”. Am, insa, banuiala ca nu din cauza subiectului n-am inteles eu nimic… dar sa trecem cu vederea. Ca tot veni vorba, ce Doamne iarta-ma, e aia “Labartare”? In primul rand, suna foarte urat.

29_asimov

Pana la urma, m-am oprit la o carte a lui Asimov, “Soarele Gol” (tot Cotidianul), care par-a fi incununarea preocuparilor mele recente- Sf&Politiste-, in carte fiind vorba despre un detectiv “pamantean” care este ales pentru a investiga o crima comisa in societatea “spatienilor”- intrigi, spionaj, just my kind of a show (imi plac autorii care nu-si iau prea mult pentru a crea o atmosfera in care sa crezi, determinandu-te sa te adaptezi la ceva ce este de la sine inteles ca este adevarat).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s