Scriitor, medic, dramaturg, pasionat de istorie, detectiv de ocazie, patriot, om politic, spiritist, sot devotat, amant platonic… Nu, doar Doyle!

[Disclaimer- post lung, mai lung… puteti sa incepeti sa cascati]

In urma cu cateva zile, cand incepusem sa fac sapaturi (ce-i drept, la suprafata- abia am racait pamantul) pentru a afla mai multe despre Arthur Conan Doyle– din moment ce mi se reaprinsese deja dorul de cartile politiste, cu detectivi (vorbind putin despre asta aici)-, ma ardeau mainile sa scriu ceva despre ce am descoperit, pentru ca intr-adevar am dat nas in nas cu un autor care m-a impresionat prin experienta de viata si drumurile intortocheate pe care le-a urmat pana cand sa ajunga sa fie considerat parintele romanului polistist- si chiar si mult dupa aceea.

[De obicei, nu fac investigatii in ceea ce priveste scriitorii. Cand ajung sa indragesc un scriitor, pana si imaginea lui incepe sa mi se contureze in minte (nici la fotografiile scriitorilor nu ma prea uit, desi mai nou nu scap de chipurile lor, pe coperta, in medalion, sau pe siteurile de prezentare), il asociez cu unele dintre personajele lui, incepe o relatie univoca, ce mie imi convine, in care riscurile de a intra in discordanta cu realitatea sunt minime. Pentru ca, pana la urma, pe mine ma intereseaza realitatea cartii, acea realitate care dureaza cat o citesc, si uneori si dupa ce o termin, si nu realitatea lui, a celui care a scris-o. Intr-adevar, au existat cateva exceptii majore, insa nu merita dezbatute pentru ca era practic o blasfemie sa nu cunosc si din biografia acelor scriitori, si, iar, intr-adevar pentru a intelege opera unui scriitor asa cum se cuvine, trebuie patruns si in viata lui, pentru ca ea, opera, capata alte conotatii odata ce privirea isi insuseste coordonatele unei panorame, si nu a unui detaliu. Dar aici deja se face diferenta intre o categorie profesionala si un cititor pasionat- chiar daca pasiunea te duce de multe ori la izvorul ei- scriitorul. Poate de-aici si frumosul paradox, care face ca iubitorul de carti sa fie, in esenta, un iubitor de oameni… Dar m-am lungit- vezi disclaimerul]

Exceptia pe care am facut-o in cazul lui Doyle s-a datorat in mare parte imprejurarilor, pentru ca in urma cu, poate, doi ani, cand au inceput cei de la DeAgostino colectia “100 de personalitati” (salutam si plecaciuni la coordonatori!), am fost foarte atenta sa nu scap nici un numar, iar printre personalitatile care si-au pus amprenta asupra umanitatii s-a numarat si taticul lui Holmes (pe care foarte multa vreme l-am asemuit lui Holmes insusi, asa cum au facut-o atatia fani). Asadar, din acest motiv am spus la inceput ca abia am racait pamantul cu sapaturile mele, intrucat m-am folosit de o publicatie menita sa ofere informatii foarte generale, chiar daca interesante si exact atat cat sa te starneasca pentru a continua cautarile.

79800-004-7d8def32

Voi reda cateva dintre informatiile care mie mi s-au parut interesante, punctual, fara sa o iau de la Adam si Eva (si nu neaparat in ordine cronologica)- cum ar zice Holmes, insusi, “faptele vorbesc”. Sa vedem ce ne spun faptele despre Arthur Conan Doyle:

  • s-a nascut intr-o familie cu inclinatii artistice: pictori, critici de arta, desenatori, singura exceptie facand insusi tatal lui Doyle, care parea sa dispretuiasca orice forma de arta;
  • a avut o relatie foarte stransa cu mama lui, aceasta exercitand o influenta destul de puternica in alegerea carierei (de medic). Nu acelasi lucru se poate spune despre relatia cu tatal- un alcoolic care, ramas la un moment dat somer, isi va obliga fiul sa devina intretinatorul familiei;
  • a urmat facultatea de medicina, acolo unde avea sa-l cunoasca pe un profesor si medic cu totul deosebit, care, dupa toate datele, pare sa stea la baza personajului Sherlock Holmes. Acest medic, Bell, avea darul de intui dintr-o privire ocupatia si chiar si trasaturile de personalitate [dominante- adaug eu cu precautie detectivistica] ale pacientilor lui. Spiritul de observatie extraordinar, simtul critic si privirea patrunzatoare aveau sa fie trasaturi definitorii pentru renumitul detectiv;
  • a inceput sa scrie scurte povestiri pentru a putea ajuta familia si in acelasi timp pentru a reusit sa se intretina si sa-si continue studiile. Majoritatea dintre ele au fost respinse de catre ziare. In acea perioada, nu i-a trecut prin cap ca ar putea sa devina un scriitor, “cu norma intreaga”, cum se spune;
  • la un moment dat, i se ofera ocazia sa plece pe navele ce vanau balene, pe post de medic, asa ca accepta provocarea, petrecandu-si mai multe luni la bordul balenierelor, infruntand furtuni si conditii vitrege- a imprumutat personajului sau, Holmes, din aceasta tendinta catre activism si darzenie;
  • intors pe uscat, incearca sa-si deschida un cabinet medical, si pana la urma rabdarea si perseverenta lui dau roade, iar cabinetul sau medical are succes, clientii incep sa curga si situatia financiara sa se stabilizeze;
  • [observ ca intr-adevar am luat-o cronologic]
  • o intamplare nefericita, un deces al unei paciente a lui, il pune in fata viitoarei sale sotii- fiica pacientei. Acest episod mi se pare interesant, pentru ca solicitudinea si umanitatea cu care Doyle, ca medic, raspunde suferintei familiei- ingrijindu-se personal de funeralii- spune multe despre caracterul acestui frumos scriit… pardon, om;
  • primul lui roman, A study in scarlet, a fost un succes, desi la inceput, a trebuit sa accepte un pret derizoriu pe ea, si sa cedez in totalitate drepturile editurii;
  • din acest moment, Doyle se dedica in exclusivitate scrisului, dandu-le viata lui Holmes si lui Watson;
  • sursa de inspiratie i-a venit din directia lui Poe, care deja il facuse faimos pe Dupin, iar Doyle era ferm hotarat sa dea mai multa putere detectivului sau, apropiindu-i mai mult pe cititori de cine era Holmes, nu numai de ceea ce facea el;
  • ceea ce nu stim, insa, este ca sufletul scriitorului tragea in alta directie, a romanului istoric, asa ca, la un moment dat, sufocat de celebritatea lui Holmes (care castigase foarte multi fani si declansase o mica obsesie) si dorind sa dedice mai mult timp acestei pasiuni, il ucide pe Holmes intr-o confruntare mortala cu rivalul sau;
  • moartea lui Holmes a provocat durere si dezorientare in randul fanilor (care la un moment dat iesisera pe strazi cu bandorela neagra, semn al doliului- Ohh, mi-as fi dorit s-o vad pe-asta!), asa ca mai tarziu, Doyle este nevoit sa il readuca in prim plan, intr-o alta povestire, in care detectivul sa explice cum s-au petrecut, de fapt lucrurile;
  • Doyle a fost foarte devotat sotiei sale, iar in momentul in care aceasta s-a imbolnavit foarte mult, iar medicii ii mai dadusera doar cateva luni de trait, s-a decis sa se mute intr-o alta regiune, acolo unde “aerul curat” parea sa fie sursa tamaduitoare;
  • devotamentul fata de sotie nu l-a impiedicat, insa, sa dezvolte o relatie platonica (zice-se) cu o alta femeie, care pe-atunci avea 24 de ani (iar el 37), care l-a incurajat in scrierile sale si i-a fost un carmaci bun cand vremea nu era deloc favorabila;
  • tragediile care s-au tinut lant (moartea tatalui si imbolnavirea grava a sotiei) sau poate doar curiozitatea, il determina pe Doyle sa caute raspunsuri si in alte cotloane ale realitatii, nu numai in cele palpabile si stiintifice. Astfel, s-a alaturat Societatii de Cercetari Psihice, care-avea drept scop investigarea fenomenelor paranormale (un fel de cerc spiritist, in genul celui pe care B.P. Hadeu l-a deschis, zdruncinat de moartea fiicei sale, Iulia);
  • la 40 de ani, se inroleaza ca subofiter voluntar in razboiul burilor, insa din cauza varstei sale, a fost acceptat doar ca medic, activand intr-un spital de campanie;
  • a fost sustinator al dreptului femeii de a divorta– poate influentat si de experienta dureroasa a mamei sale, condamnata sa traiasca alaturi de un barbat alcoolic si uneori violent;
  • la un moment dat, ajunge chiar sa duca munca de detectiv, atunci cand ii este cerut ajutorul pentru a elucida misterul intr-un caz ce-l implica un anume Edalji (pe jumate indian), banuit de uciderea unor cai, si se doveste extrem de priceput la asta!
  • a scris o piesa de teatru, cochetand, astfel, si cu dramaturgia, The Adventures of the Speckled Band, care-a fost jucata la teatrul Adelphi, din Londra;
  • izbucnirea primului razboi mondial rezoneaza cu drama si suferinta a zeci de mii de oameni care-si pierd apropiatii si fiintele drage… iar Doyle se adanceste tot mai mult in studiile sale spiritiste- fiind ultimele lui preocupari carora se dedica. In aceasta perioada, 1917, izbucneste nebunia cu cazul surorilor ce s-au pozat in padure cu zane. Doyle a murit, in 1930, la 70 de ani, alaturi de familie, cu convingerea ca acele aparitii au fost veridice;

Desi voiam sa scot ceva mai putin stufos, viata acestui om m-a impiedicat sa tai din ea, si cred ca nici nu trebuia sa fac asta, pentru ca pana la urma toate aceste informatii mi s-au parut extrem de importante. Scriind, m-am convins ca este frumos sa descoperi omul din spatele cartii… si cred ca voi mai face astfel de calatorii. E doar prima, deci fasten your seatbelts.🙂

Evident, nu am putut trece cu vederea resursele online, insa nu m-am repezit decat la siteul  muzeului din Baker Street, dedicat lui Sherlock Holmes. Aici am gasit poze din interiorul muzeului, care a incercat sa recreeze decorurile in care Doyle i-a plasat pe Holmes si Watson, si, bineinteles, ca orice afacere care se respecta, am gasit si un magazin, de unde se pot cumpara tot felul de suveniruri si obiecte deosebite, trecute ca apartinand faimosului detectiv.

studycut col12-1

Intentionam sa scriu si despre carticica lui, prima citita, Cainele din Baskerville, dar am zis ca ma intind cam mult, asa ca o las pe alta data. Poate pentru data in care voi primi coletul cu cartea “The complete illustrated novels – Sherlock Holmes”, si voi incheia cercul acesta.

4 thoughts on “Scriitor, medic, dramaturg, pasionat de istorie, detectiv de ocazie, patriot, om politic, spiritist, sot devotat, amant platonic… Nu, doar Doyle!

  1. Eu nu am citit cainele in schim am parcurs “Semnul celor patru”, si am mai vazut si film. O scriere de nota 10, mai tin minte si acum ce se intampla, si asta de la cate ori am recitit-o.Poate s-a inspirat tocmai din cazul real pe care a fost pus sa-l investigheze.M i-a mai ramas in minte si “Aventurile brigadierului Gerard” care era in aceeasi carte cu Semnul dar si o “Lume disparuta” din colectia cartilor copilariei sau ceva de genu, cele semicartonate-plasticate cu o poza faina pe ele.

  2. Cainele din Baskerville a fost, am impresia, prima carte publicata dupa revolutie la o editura privata – editura Mondero, care avea sa devina dupa cativa ani editura Niculescu.

    Aveam zece ani in ’90, cand a aparut, si cred ca am citit-o cu ochii intredeschisi, atat de frica mi-a fost.

    Am citit toate scrierile lui Doyle, cred – romane si povestiri, si visam sa ma fac detectiv cand aveam sa cresc mare. Pe urma am trecut la Karl May si visam sa cuceresc Vestul Salbatic s.a.m.d., pana am crescut.

    Acum imi aduc aminte cu placere de toti, scriitori care chiar mi-au marcat copilaria.🙂

  3. feeria says:

    Si mie mi-era tare teama cand am citit prima data cartea… eram putin mai maricica- 12 sau 13 ani. Oricum, recitind Cainele din Baskerville acum 2 luni, ca sa onorez amintirea marelui scriitor, am inteles de ce a reusit el sa ma infioare, pentru ca, la cata sunt acum, tot m-a pacalit sa-mi pun din nou intrebarea: e legenda sau e realitate? Bine, asta datorita si memoriei mele slabe.😀

    Daa… eu am fost cu muschetarii si cu Dumas, si romanele de capa si spada. Daca puteam, m-as fi facut muschetarita. Cel putin in fantasma eram Aramis.😀
    L-am citit si pe Karl May, dar parca nu s-a prins la fel pana de indian cum s-a prins muscheta de cingatoare.😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s