Ultimele vazute, foarte placute (filme)

The boy in the stripped pyjamas– acest film mi-a placut cel mai  mult dintre cele vizionate. Povestea nu-i noua, ba chiar am avut ocazia sa-mi amintesc de sensul ei chiar de curand, cu ajutorul lui moonlightblues care a amintit in preajma Craciunului de Joyeux Noel. Deci, e vorba de doi copii, un german si un evreu, care se imprietenesc in timpuri in care astfel de prietenii erau imposibile, mai cu seama cand tatal unuia este cel care-l tine captiv si il asupreste pe celalalt. M-a impresionat extrem de mult jocul celor doi copii; au fost atat de expresivi si naturali… o reala placere sa-i admiri jucand atat de bine. Finalul este cutremurator.

article-1021340-01599a0900000578-235_468x3092 boy-in-stripped-pyjama1

Yes Man! – film care mi-a adus aminte de “Liar, liar”, in care Jim Carrey juca rolul avocatului ce nu mai putea rosti vreo minciuna. In Yes Man, mizantropul de Carrey invata sa il transforme pe Nu in Da, si sa accepte provocarile vietii cu mai multa usurinta si libertate. Filmul nu este atat de amuzant pe cat se dorea… iar Jim a obosit, oricat de simpatic este, insa mi-a placut ideea, filosofia filmului, aceea ca a refuza experientele pe care ti le ofera viata inseamna, in extremis, sa refuzi insasi viata. Un plus de curaj, poate nebunesc  la inceput, de a spune Da si lucrurilor pe care altfel le-am fi refuzat din start ne poate aduce in imprejurari dintre cele mai interesante. Si Liar Liar mi-a placut pentru morala pe care-o ascundea.

11209833_ori

The Reader – un pusti de 16 ani, pasionat de literatura si foarte priceput la limbi straine (inclusiv cele moarte),  se indragosteste de o venerabila doamna de 40 de ani, intre ei infiripandu-se o relatie (bizara) bazata pe un schimb foarte echitabil: sex contra lectura, caci doamna nu stia sa citeasca, dar tare mult ii placeau povestile- mai ales auzite din gura frageda a tanarului adolescent. La un moment dat, este dat in vileag in cadrul unui proces trecutul doamnei, destul de terifiant, in care a fost gardian la o inchisoare nazista, responsabila, printre altele, si cu alegerea acelor femei ce trebuiau sa fie lichidate, pe motiv de proasta functionare si povara sociala. In cadrul procesului este condamnata la inchisoare pe viata, dar relatia lor continua multi ani dupa aceea, din spatele gratiilor, baiatul acum devenit barbat, insurat, cu copil, intre timp divortat, trimitandu-i constant casete inregistrate cu el citind carti. Audiobooks. Asa incepe sa invete sa citeasca si sa scrie, ascultand casetele si in paralel uitandu-se pe cartile pe care le imprumuta de la biblioteca penitenciarului. La un moment dat, vine si timpul eliberarii, pentru buna purtare, si cei doi se reintalnesc… dupa un car de ani.

Deznodamantul povestii m-a facut sa ma gandesc la o anumita secventa din Shawshank Redemption, iar filmul mi s-ar fi parut mult mai interesant daca se axa pe ultima parte a povestii, si nu atat de mult pe ineditul relatiei dintre un baiat in pragul descoperirii sexualitatii, si o femeie in toata regula (so overrated). Kate Winslet este perfecta in rol, iar Raplph Finnes continua sa fie unul dintre actorii mei preferati.

the-curious-case-of-benjamin-button-movie-poster-11

The curious case of Benjamin Button– acum schimbam perspectiva, avand de-a face cu un baiat care se naste batran si moare tanar, singura constanta din viata lui fiind femeia iubita, o balerina talentata, care asista la transformarea uluitoare a celui pe care, cand l-a cunoscut la varsta de 7 ani, arata ca un batranel, doar ochii tradandu-i adevarata varsta. Un film  “curat”, facut ca la carte, un film facut cu rabdare- cu prea multa rabdare, as spune, caci nu-i gasesc cusur decat lungimea- cu un scenariu interesant si actori pe masura, care sa-i dea viata onorabil. Cate Blanchet si Brad Pitt- care nu conteneste sa ma uimeasca, de la Fight Club incoace.

Nunta muta referitor la ea, am un singur comentariu de facut, si acesta inspirat de o concluzie pe care am citit-o pe Computeatralis, in care Vidal, referindu-se la cartea lui Cartarescu, “De ce iubim femeile”, scrie urmatoarele:

E ca atunci cînd mă aşez la televizor aşteptînd să văd o comedie,
pregătindu-mă pentru o comedie, avînd cerul gurii dinainte gîdilat
uşor, muşchii relaxaţi, creierul setat pe comedie. Pentru că programul
tv mi-a spus că acel film este o comedie. Şi mă pomenesc că nu-i. Nici
pomeneală. Nici nu mă pot bucura de filmul ăla.

Deci, romanu’ artist nu poate-ncepe o treaba si s-o duca pan’ la capat in directia aleasa. Zice “sa radem, sa ne veselim!” dupa care i se scurge o lacrima din coltul ochiului si exclama rapus de  resemnare “ah, fatalitate”! In plus, daca nu baga ceva simbolistic, o metafora dramatica, ceva subainteles si abscons, nu se simte destul de artist (imaginea cu ala de falfaie din aripi (Icarul da Vincian, inginer la sat) in asfintit mi s-a parut, scuzati, penibila, chit ca avea un sens… artistic). Overall, filmul a fost ok,  chiar daca am avut niste viziuni cu Undergroundul lui Kusturica, dar nu m-am putut rabda sa nu observ, cum ar zice un prieten, o lipsa de “onestitate” la mijloc. Mi-a placut mult mai mult “Restul e tacere”, a lui Caranfil. Cu toate acestea, secventa nuntii este intr-adevar memorabila! nunta-muta-2

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s