Nu cititi aceasta carte noaptea tarziu…

Din descrierea cartii  Sfera (Michael Crichton), a carei recenzie am citit-o pe Cititor SF. Descrierile pe care le gasim pe spatele cartilor, care mai de care mai bombastice, lasandu-ne impresia ca NU exista alta carte mai interesanta, mai terifianta, mai originala, mai sensibila, mai mai mai, decat cea pe care o tinem in maini, ar face un subiect distinct de carcoteala, pentru simplul fapt ca uneori ne fac sa cumparam cartea (daca suntem cititorul aventurier care-si permite sa se lase sedus de un titlu, de o recenzie buna, fara sa tina cont de “alte aspecte”), alteori ne determina sa exclamam (dupa ce terminam de citit) una din cele trei replici: “cred c-ai citit alta carte”/”n-as fi putut descrie mai bine!”/”nu vrei tu sa te faci poet?” (asta daca, odata cu ultima pagina intoarsa, ne oprim putin ochii si asupra copertei- o mica nostalgie, un la revedere, scriitor, ne intalnim in urmatoarea carte).

DAR, nu despre asta voiam sa scriu!

Ci despre cartea, ACEA CARTE, care intr-adevar m-a facut sa-mi dardaie fundul sub plapuma de frica, si de care mi-am amintit aproape instantaneu cand am citit acele randuri. Se intampla prin clasa a VII-a sau a VIII-a (da, stiu, la varsta aia esti mult mai impresionabil), cand subit “gansacii” din gasca de prieteni au descoperit cartile horror/thriller (dupa ce trecusera prin faza ozn-urilor si a extraterestilor- faza care nu m-a prins deloc, desi raspundeam prompt la strigatul de lupta “Baaaa, incep Dosarele X!!!”).

gth0034l

Cartea deja trecuse prin multe maini, si era roasa la colturi, ba si putin patata din cate tin minte (mancare, bale? Nu voi sti niciodata). Ce nu mai tin minte sunt titlul si autorul ei, desi tare mi-as dori sa mai dau de ea.

Se facea ca un cuplu se muta de curand intr-o casa noua (pentru ei, caci casa era veche). La un moment dat, el are un accident de masina, si loveste o fetita, ce sufera de amnezie in urma loviturii si e luata in casa de cei doi, pentru a avea grija de ea (sper sa nu confund, dar sigur era vorba de o fetita). Din acel moment, in casa incep sa se auda sunete ciudate (deja mi s-a zburlit pielea pe mine O_o), un fel de trosnituri, de bocaneli, care veneau de undeva din pod, iar aceste sunete coincid cu visele ciudate ale sotiei, care se simte tot mai nelinistita si mai infricosata de ciudatenia situatiei si de misterul ce invaluia fetita necunoscuta.

Pe-atunci eram sub tirania parinteasca, si nu eram lasata sa citesc noaptea. In timpul zilei n-aveam cand, prinsa intre scoala (lectii nu neaparat) si joaca afara, asa ca seara tarziu era, in timpul saptamanii, singura perioada in care puteam citi in voie. Cum se facea ora 23, incepeau sa vina pe rand ai mei si sa-mi stinga lumina. Eu ma ridicam, o aprindeam, ei veneau, o stingeau la loc, asa ca pana la urma am luat o veioza mai micuta, am acoperit-o pe o parte cu un material, ca sa nu se vada prea intens lumina, avand grija ca atunci cand auzeam miscari de trupe pe hol, sa o sting repede. Si in atmosfera asta tensionanta, in linistea completa a noptii, am simtit teroarea! Cu urechile incordate, sa surprind cel mai mic zgomot ce ar putea indica prezenta “inamicilor”, cu ochii in carte si transpusa total in poveste, am parcurs intr-o noapte acea carte, tresarind nervoasa la fiecare trosnitura de mobila, la fiecare falfaiala de perdea, la orice indica o eventuala prezenta, alta decat a mea, in camera.

horror_wallpaper_17

De-atunci n-am mai citit ceva asemanator, dar in anumite situatii, cliesul “Nu cititi aceasta carte noaptea tarziu” se potriveste perfect.

9 thoughts on “Nu cititi aceasta carte noaptea tarziu…

  1. Dean R.Koontz? “Masca”? Seamănă. Jucau ei scrabble la un moment dat şi tot ieşea cuvântul “crimă”? Dar eu îmi aduc aminte că fata apare din senin în faţa maşinii EI, nu a lui. Deci poate nu e asta, ci una care îi seamănă în linii mari….
    Pe de altă parte, dacă este Koontz şi tu erai la şcoală când l-ai citit (adică în anii 90) înseamnă că sunt mai bătrână decât îmi imaginam.
    Ceea ce ştiam de altfel.

  2. feeria says:

    “Masca”… incep sa-mi licureasca neuronii! Sa vad daca o mai gasesc la vreun anticariat. Multumesc frumooos! Ar fi chiar fain sa fie asta de care spui.
    Nu nu, “batrana” nu-i cuvantul potrivit! Daca e cazul, “mare” e ala bun.

  3. Tata zice “născută mai devreme”.
    Altfel eu pe asta chiar n-am putut s-o las din mână până nu am terminat-o. Koontz era bun în tinereţile lui, pe urmă a început să se cam repete.

  4. da,synopsys-ul este cel de la Masca intr-adevar, si eu am luat-o mai tarziu de la anticari si nu am mai citit-o:D alaturi de Casa tunetului care mi-a lasat impresia unei carti de semispionaj/la vremea respectiva…

  5. Feeria : E suficient sa frecventezi blogurile lor sau site-uri precum agonia\poezie.net. As da cateva nume de ”mari” poeti dar prefer sa nu ma cert cu lumea😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s