Iubiri dificile (Italo Calvino)

Continui seria de lecturi semnate de Calvino (dupa ce am parcurs interesanta “Castelul destinelor incrucisate” si foarte indragita “Daca intr-o noapte de iarna un calator”), cu cateva povestiri pline de farmec, stranse sub titlul “Iubiri dificile”. iubiri-dificile

Fata de ultimele mele lecturi (SF-uri, politiste, thrillere), cartea lui Calvino, prin simplitatea si chiar banalitatea subiectelor povestite, pare sa fie din alta lume. O lume care se deruleaza cu incetinitorul, in care iti poti permite sa faci stop-cadruri, sa admiri, sa observi, sa meditezi asupra unor teme, fara graba, o lume in care decorul (scena) este la fel de important ca si evenimentul, ca si actorul. Desi literatura descriptiva imi displace in general, pentru ca am senzatia ca se pierde de esential, eu fiind mai atrasa de “idee”, Calvino a reusit sa ma transporte cu eleganta si iscusinta in spatiile care ele insele faceau obiectul de studiu al autorului, si a reusit acest lucru fara sa ma plictiseasca sau fara sa exclam “Si care este… ideea?”.

Cele cateva povestiri ale lui Calvino (impartite in doua capitole mari, “Iubiri dificile” si “Viata dificila”) sunt de fapt intamplari cotidiene, percepute de un ochi atent la detalii si patrunzator, in centrul carora sunt oameni simpli- fiecare avand pasiunile, preocuparile unor oameni pe care ii intalnesti pe strada, fac parte din cercul de prieteni, sau pot fi chiar tu-, dar carora li se confera o dimensiune existentialista.

Un calator intr-un tren, tipicar si foarte bun cunoscator al calatoriilor, care are de facut un drum foarte lung pana sa se intalneasca cu iubita lui si care are mintea ocupata cu ritmul sprinar al bucuriei revederii; un cititor pasionat atat de mult de literatura, incat isi pune viata intre paranteze atunci cand nu traieste intre randurile cartii, iar aventura cu o tanara femeie este consumata intre reprizele a doua capitole de carte; un cuplu, sot si sotie, care isi traiesc vietile in contratimp, intalnindu-se pret de cateva ore, atat cat te-ai intalni cu un prieten intr-o halta de tren; un tanar miop, care se joaca cu perspectivele asupra celorlalti: cand el percepe, nu este recunoscut, cand este recunoscut, el nu percepe, etc.

Iubirile personajelor lui Calvino sunt dificile pentru ca in orice moment cel ce iubeste are de sacrificat fie realitatea fie fantazia. Are de ales intre a alerga dupa o himera, sau de a se ancora in concret (asemeni cititorului, de exemplu, care nu poate iubi in acelasi timp si lectura si femeia de langa el). Iubirile acestea nu sunt imposibile, sunt doar “suspendate”, “amanate”, de incapacitatea oamenilor de a pastra un echilibru intre iubirea fata de propriile interese, pana la urma, si iubirea fata de ceilalti. Iubirile personajelor lui Calvino sunt prezentate unilateral, ca si cand singura perspectiva reala este a lor- si intr-un anumit sens, asa si este.

Parcurgand fiecare poveste, aveam senzatia ca umblam in vietile acelor personaje cu o lupa, amplificand un moment, cateva minute, si apoi indepartandu-ma de ei, pentru ca atentia sa-mi fie atrasa delicat catre o alta scena.

4 thoughts on “Iubiri dificile (Italo Calvino)

  1. feeria says:

    krossfire, poate suna biblica, dar asta fara nici cea mai mica intentie.😀

    Bunaa-bunaa, coryamor! Multumesc; ma uit acusica!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s