Weekend review: carti, bijuterii, muzica

Sambata a fost ziua in care am reusit sa ma zgaiesc la tarabe pline de tot felul de bijuterii, fara sa ma cuprinda compulsia de a cumpara ceva, iar asta pentru ca eram ocupata cu sentimentul de multumire pe care il simteam, stiind ca nu mai depind de mainile magice ale altora pentru a ma impodobi. Pasiunea mea a avansat, destul de rapid, si iata-ma purtand chiar niste bijuterii(oare) facute de “me (myself and Irene)”- gluma veche dar tot imi place.

biju2

Am avut emotii, ce sa zic, si nu la partea estetica, caci de-aia m-a convins oglinda ca-i in regula (adica mi se potriveau), ci in ceea ce priveste rezistenta creatiilor, dar dupa ce am vazut ca au infrunat o burnita marunta, o incalceala in esarfa si un periplu deschis-inchis-deschis paltonul in functie de temperatura, m-am convins ca nu-i nici o problema.

Am intrat si intr-o librarie, unde mi-am facut putin de cap, dar nu cu chestii serioase, cum gresit ar presupune oricine.

Am cumparat un Ende, pe care l-am si citit imediat cum am ajuns acasa. “Lungul drum spre Santa Cruz”, o povestioara frumoasa frumoasa, despre o zi “banala” din viata unui baietel destul de nazbatios si cu multa imaginatie. Suparat de faptul ca nu mai primeste destula atentie din partea parintilor, care sunt cu totul absorbiti de grija ce i-o poarta surioarei lui mai mici, Carla, enervat de cicalelile continue ale parintilor, de ploaia mocaneasca si de ideea ca iar trebuie sa se duca la scoala, mintea lui Hermann scorneste tot felul de aventuri palpitante, pornind de la observatii simple ale unui cotidian anos si deloc interesant. Bineinteles, daca in viata reala este o pacoste, un pierde vara mereu mustrulait de parinti sau profesori, are ocazia ca in aventurile lui sa fie: un ghid care reuseste sa ajute pompierii sa gaseasca drumul printre stradutele intortocheate pana la scoala care ardea, luptator anonim care lupta in Legiunea Straina, impodobit de onoruri dupa o moarte eroica; salvatorul de la moarte sigura a unui bebelus amenintat de falcile fioroase ale sarpelui Fatima (ce maniera inteligenta de a rezolva un conflict   de gelozie fraterna, si de a se debarasa de sentimentul de vinovatie), pe care reuseste, cu puterea mintii lui extraordinare, sa il hipnotizeze si, astfel, sa-l transforme intr-un animal inofensiv; un artist la circ, care ar face salturi mortale si ar fi aplaudat la scena deschisa, etc.

santa-cruz

Inteligent, descurcaret, saritor, curajos, puternic- ce calitati frumoase! Numai ca, in calatoria lui, ajunge sa-si cunoasca “nasul”, un vagabond care-l prinde in propria iluzie (un calator in timp, pe nume Einstein), il pacaleste, facandu-l, pana la urma, sa inteleaga ca trebuie sa aiba grija cu fantazarile astea, si ca nu e chiar rau sa asculte de parinti si de regulile astea plicticoase.

Sensul “calatoriei spre Santa Cruz” il descoperim taman la finalul povestioarei, si poarta pecetea lui Ende, iubitor de metafore si de jocuri simbolice. O lectura placuta, foarte placuta, usoara si draguta, potrivita pentru o zi mohorata, in care oricine si-ar lasa imaginatia sa o ia razna putin. Si ilustratiile sunt foarte reusite.

Celelalte doua carti cumparate au fost:

coraline

Coraline, de Neil Gaiman, pe care am inceput-o deja, carte cumparata pentru ca m-a prins si pe mine isteria “Coraline”, inceputa odata cu articolul asta si cu vestea ca acusica va ajunge si la noi animatia. Povestea e foarte draguta, si spusa intr-un stil foarte clar si simplu (normal, ca-i doar pentru copii, nu? :D). O fetita care se muta de curand intr-o casa mare si veche impreuna cu parintii  ei descopera o usa misterioara, care o va transporta pe un taram ciudat, o replica bizara a propriei familii, imagine rasturnata la lumii pe care o cunoaste.  Gaiman reuseste sa strecoare mult mister in povestioara, ba prin atmosfera sumbra (conturata cu usurinta, prin cateva figuri de stil bine plasate si destul de imaginative) pe care o creeaza in jurul fetitei, ba prin interventia diferitelor personaje, care au fiecare cate o atentionare pentru fetita.

A treia carte ii apartine lui Irvin Yalom, “Minciuni pe canapea” si ma bucur enorm ca acest autor (psihoterapeut existentialist, din cand in cand scriitor) este publicat in paralel si de Humanitas si de Editura Trei, prima ocupandu-se de operele lui literare (“Plansul lui Nietzsche” si mai noua, cea mentionata mai sus) a doua de cele psihologice mai tintite, si dedicate unui public cat de cat avizat (“Calaul dragostei. 10 povestiri de psihoterapie” si “Psihoterapia de grup”– o carte mamut, care se vinde la pretul la fel de mamut, de aproximativ 120 Ron, daca nu ma insel). Din descriere:

Îşi poate pierde un psihiatru minţile? Poate fi el păcălit, sedus, manipulat chiar în timpul şedinţelor în care ar trebui să deţină controlul asupra pacienţilor? Da, dacă o femeie dornică de răzbunare hotărăşte să joace rolul de pacientă neajutorată.

978-973-689-301-8promo

Cat despre muzica, Emiliana Torrini, Today has been Okay:

4 thoughts on “Weekend review: carti, bijuterii, muzica

  1. feeria says:

    Daca te referi la carte, ultima publicata la noi (din cate stiu), Coraline, e dragutica, daca te referi la animatia dupa carte, si eu sunt la fel de curioasa.

  2. Nu, la carte ma refeream. Ma gandeam sa o achizitionez desi imi mai lipsesc doua carti din colectia Gaiman (pe care le-am citit cu alte ocazii).

  3. feeria says:

    Eu n-am mai citit pana acum Gaiman- asta-i prima. Si cred ca o sa mai vreau sa citesc.
    (Traducerea, insa, nu-i cine stie ce! :|)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s