Boala ca sansa

Metafora nu-mi apartine, desi intr-o formula mai putin concisa am gandit-o si eu, ci este titlul unei carti aparute la editura Trei, in colectia Psihologie Practica- “Boala ca sansa. Cum sa descifram mesajul ascuns al bolii”. N-am citit-o, deci n-am sa pot palavragi pe marginea continutului ei, doar ca titlul mi s-a parut sugestiv pentru ce-mi trece mie prin cap acum.

De fiecare data cand ma imbolnavesc, iau mina omului oropsit de soarta,  cad in genunchi, si exact ca in filmele alea horror-monale cu adolescenti, imi indrept pumnii stransi catre cer si strig: De ce eu?! si asta pentru ca, desi e clar ca sunt ceva avantaje in a fi bolnav- macar cateva-, nu suport starea de fapt, de pasivitate, invaliditate, lancezeala, incapacitatea de a alege, de a stabili un program, activitati, de a fi in miscare, in contact cu ceilalti, de a face escapade. Si tocmai din cauza asta m-a palit acum boala- ca sa-mi spuna “tu unde te grabesti? De ce vrei sa faci mereu patru lucruri in acelasi timp? Vezi c-ai sa obosesti!”

— acum observ ca am sters din greseala postul anterior cu fotografia- am zis ca-i draft – chiar sunt terminata–

Da, da, bine ca esti tu desteapta, exact, am obosit pana la urma, si iata-ma sechestrata, imobilizata, iar raceala incearca (probabil), prin simptomele si actiunea ei constrangatoare asupra mea, sa ma invete ca din cand in cand e bine sa te opresti (ca de mers, e un chin grozav), sa-ti tragi suflul (ho ho, si cat mai mai chinui acum sa mi-l trag!) sa contempli lumea din jur (care lume? Sunt prinsa intre patru pereti). Si apropos de “lumea din jur”: am simtit ca se pregateste ceva caci cu o saptamana inainte sa loveasca parsiva de raceala, stand in metrou sau in tramvai nu mai avea chef sa citesc. Pur si simplu imi facea o placere nebuna sa ma uit la oameni, simteam ca daca imi var ochii in carte, pierd ceva foarte important din spectacolul vietii, care e chiar acolo, in fata mea.

z

Bun, pentru ca n-am putut sa ma abtin, zilele astea am citit, la indrumarea unui prieten care de fiecare data cand se imbolnaveste, “‘tu-i psihosomatica vietii”, mai degraba isi face autoanaliza decat sa mearga la doctor (Can’t blame him. Hate doctors, too), am citit un capitol dintr-o alta carte, tot de la Editura Trei, “Medicina Psihosomatica”, despre cauzele (psiho)emotionale ale tulburarilor respiratorii. Si-am gasit acolo: dependenta fata de mama, care la randul ei este ambivalenta (cand accepta, cand respinge copilul), atasament anxios si trauma de abandon, rivalitate fraterna si sentimente de gelozie (asociate cu sentimente de vinovatie puternice), teama de a nu pierde afectiunea, dragostea, teama de a nu fi respins si renegat, suflet impovarat de lucruri nespuse si secrete, socuri emotionale puternice, vesti “care-ti taie rasuflarea”.

— Mda, cred ca mai bine mai iau o gura de ceai de ceapa, care are un gust oribil si pute ingrozitor.😀 —

Deci, da, boala iti poate oferi sansa sa reflectezi asupra stilului de viata, asupra modului in care iti respecti si asculti corpul, si nu numai corpul, intreaga fiinta. Boala, in functie de specificul ei, trage semnale de alarma cu privire la nevoile (indiferent pe ce treapta piramidala s-ar afla) pe care le-am neglijat, si care, la nivel profund, erau extrem de importante in echilibrul nostu interior.

The point is, make the best of a worse situation. Si ocupa-ti mintea cu chestii ‘telectuale, ca sa n-ai senzatia ca intr-adevar lancezesti ca o leguma fiarta.😀

__________________________________________________________________________________________

Am dat peste doua lucruri foarte frumoase- pastilute pentru suflet-, tot haladuind pe net: un articol mai vechi al lui Cinabru, despre doruri: De ce mi-ar fi dor, daca mi-ar fi dor? si un filmulet tare simpatic, si cu mare talc la mijloc, pe blogul lui Ghost:

3 thoughts on “Boala ca sansa

  1. Curat pansament pentru suflet… Cineva spunea ca boala este mijlocul prin care corpul iti atrage atentia ca ceva nu-i convine la tine. Comportament, gandire sau altceva. De aici gandirea de schimbare a mediului, pentru bolile mentale si nu numai…🙂

  2. feeria says:

    Exxact. Corpul e mai inteligent decat avem senzatia, dar cum il consideram o simpla carcasa, care, culmea, ne mai si enerveaza ca ba nu e cum vrem noi, ba nu ne lasa sa facem ce vrem noi, nu il ascultam.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s