Postapocalipsa (3): Mainile unui pianist/mainile unui criminal

(unul dintre filmele presupus ca apartinand lui Max Castle in cartea “Sfarsitul lumii in alb si negru” este “Orlac Hande” sau Mainile lui Orlac. )

In carte este vorba de una dintre cele patru ecranizari (cunoscute de mine, cel putin) ale romanului lui Maurice Renard, “Dr. Lerne- Underground” (1908), cea din 1924. Celelalte trei sunt:

Subiectul: un pianist isi pierde mainile intr-un accident de tren, iar un doctor destul de curajos ii grefeaza mainilie unui criminal, aflat si el in acelasi tren, dar care isi pierduse viata. Pentru o perioada se pare ca noile maini sunt bune, cel putin organismul nu le respinge, si cel putin pentru activitatile “lumesti”, caci despre cantat… ele par sa nu asculte foarte bine de “stapan”. La un moment dat, insa, mainile par sa aiba o vointa a lor proprie, declansand niste impulsuri violente pe care pianistul nu le recunoaste ca fiind ale lui.

Evident, ideea ca fiecare parte a corpului are “memoria sinelui” care-a animat-o, chiar si dupa ce trupul, ca sistem, nu mai exista, este atragatoare si destul de ofertanta. Chiar si azi. Parca… tin minte si un film cu Michael Caine… mereu mi-a placut actorul asta, dar nu mai tin minte cum se numea. Poate simplu “The hand”?😀 Stiu ca era destul de infricosator.

Cele trei ecranizari au ales sa se centreze pe aspecte diferite ale romanului, asa ca, nu-i chiar pierdere de timp vizionarea lor (in cazul Mad Love, chiar deloc).

handsofastrangershill

Desi slab cotat, Hands of a stranger are valoare sentimentala pentru mine deoarece cred ca este primul horror alb-negru pe care l-am vazut (pentru ca primul-primul este un altul)- constient, adica- (asta intamplandu-se pe vremea TCM-ului de dupa programul CartoonNetwork- mereu am avut probleme cu somnul) si pe care l-am cautat dupa aceea. Am dat de el acum patru ani, cu ajutorul persoanelor de pe un forum, in cadrul unui subiect de discutie care suna foarte simplu “Cum se numeste filmul?” (acolo se strangea lumea si povestea cate putin din actiunea filmului si astepta cuminte sa vina un Guru-San al cinematografiei sa-i elucideze). L-am revazut, si, chiar si acum, scena in care criminalul da buzna in compartimentul pianistului si ii cere un autograf – stop/cadru-lung pe mainile celor doi: pianistul care scrie, criminalul care are mainile incatusate- mi-e destul de clara in minte.

419xp67dbfl_sl500_aa280_

Dupa aceasta, am vazut Mad Love. De data aceasta nu numai ca am regasit o abordare mai profunda a povestii (din perspectiva doctorului, indragostit pana la obsesie de sotia pianistului, care facuse acest sacrificiu (initial)- acela de a o reda sotului pe femeia pe care el o iubea atat de mult, facandu-l pe acesta sa fie din nou… “functional”. Din moment ce reciprocitate nu exista, pianistul s-a putut transforma si in “arma”), dar am descoperit si un actor care de-atunci m-a determinat sa vad pana la capat anumite filme care nu meritau osteneala (ca de exemplu, “Secret Agent”, al lui Hitchcock).

Cu infatisarea lui bizara: ochii anormal de proeminenti (posibila hipertiroidie- nu m-am documentat) si totusi foarte expresivi si aproape hipnotici atunci cand isi fixau luminile asupra unui lucru, vocea marcata de accentul germanic, mic de statura, indesat, dar stiind sa dea inaltime performantei sale de pe platou, Peter Lorre a introdus un nou tip de personaj negativ, prin prestatia sa din consacratul, clasicul si eternul noir, “M”: raul intrinsec, ce nu-si gaseste vreo explicatie, care subjuga fiinta, ce nu i se poate opune. Raul sub chipul bolii, al nebuniei. Din pacate pentru Lorre (sau poate din fericire, pentru ca e posibil ca tocmai asta sa-i fi adus renumele), a fost genul de actor al unui singur rol, neputand (sau nepermitandu-i-se) sa iasa din tiparul personajului ciudat, mereu “strainul”, care ascunde o anumita perversitate, daca nu activa, exprimata clar, cel putin pasiva, prin atitudinea inselatoare, poate putin libidinoasa. Oricum, alaturi de Boris Karloff, care si-a purtat intreaga cariera in umbra rolului din filmul “Frankenstein”/”The Bride of Frankenstein”, iesind putin la liman cu serialul de televiziune, facut in stilul celui realizat de Hitchcock mai tarziu, Peter Lorre este un actor-emblema pentru perioada filmelor horror si a filmelor noir.  A fost foarte cunoscut si pentru seria “Mr. Moto” (nu am vazut-o). Spre sfarsitul carierei se ingrasase, era deprimat de turnura pe care o luase viata lui- incapacitatea de a scapa cumva de “haina” care pana atunci ii venise atat de bine-, si a jucat in seriale si tot felul de maruntisuri (A&E, 1996, documentar-  tot ei au realizat documentare si despre Boris Karloff si Bela Lugosi– alt icon al filmelor horror).

Un monstru, un vampir, si un criminal. Mmm… Hall of fame!

boris_karloff02 aura_bela_lugosi peter_lorre1

L-am mai vazut (si mi-a placut de fiecare data) si in filmele: The Maltese Falcon, The man who knew too much, Casablanca, Arsenic and Old Lace.

Ecranizarea din ’60 nu mi-a lasat nici o impresie anume… dar in curand voi viziona si primul film, cel din 1924, stiind oricum ca nu poate detrona Mad Love, chiar si pentru simplul fapt ca in el nu joaca Lorre.😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s