Sarbatoare, Arta Naiva

Ingenuitate si sinceritate, emotie, vitalitate si energie, umor si iubire pentru om, natura. Pentru viata. In cateva cuvinte, arta naiva.

Inainte de a fi un curent artistic, destul de controversat, el fiind succesiv comparat, asemuit si uneori confundat cu arta copiilor, arta primitiva, arta psihopatica, cu arta populara sau cu cea a amatorilor, arta naiva este in mod fundamental, poate mai mult decat alte ipostaze ale artei plastice, o stare de spirit. Ea se confunda cu artistul, imprumutand de la acesta ochii sufletului prin care priveste lumea, si tocmai din acest motiv arta naiva se lasa cu greu conceptualizata, categorisita si tipologizata. In mod bizar si natural in acelasi timp, ea s-a nascut tocmai ca reactie la aceste trei instrumente rationale cu care exploram si evaluam lumea din jurul nostru.

032

(Gheorghe Ciobanu, pe al carui site pot fi admirate si alte lucrari de-ale lui)

Arta naiva se aseamana cu arta copiilor prin stangacia trasaturilor, lipsa perspectivei, cromatica puternica, si tematica preponderent naturalista, insa se desprinde de aceasta prin faptul ca ea nu reflecta un stadiu psihologic evolutiv inca primar (stangacia copilului, lipsa de perspectiva din desenele si picturile lui nu sunt datorate viziunii inedite asupra lumii, ci se datoreaza slabei dezvoltari a mecanismelor cognitive), si nu reprezinta un moft de moment, pe care ulterior artistul il abandoneaza.

Ca si arta primitiva, arta naiva este interesata mai degraba de individ in raport cu mediul, insa se diferentiaza de aceasta prin constientizarea individualitatii.

Confuzia cea mai mare se face intre arta populara si arta naiva, intrucat filogenetic se intersecteaza. Cu toate acestea, in vreme ce arta populara este un produs colectiv, al unei comunitati, a carei supravietuire este data de datoria fata de traditie si pastrarea identiatii, arta naiva este profund personalizata si subiectiva, vizinuea pe care o dezvaluie apartinand unui singur individ, unic si irepetabil.

Comparatia dintre arta psihotica/psihopatologica si cea naiva mi se pare cea mai interesanta, deoarece, desi amandoua se dezvolta ca reactie la un mediu ostil, plaseaza aceasta ostilitate in raporturi diferite fata de sine. Psihoticul simte ostilitatea in interiorul sau, se lupta cu o realitate subiectiva, interioara, pe care doreste sa o obiectiveze prin produsul creatiei, astfel incat sa realizeze acel catharsiss eliberator, si, in cele din urma, pentru a avea control asupra laturii negative proiectate. In multe cazuri creatia psihoticului face parte dintr-un ritual de purificare, ce implica in cele din urma distrugerea ei. Putinele opere care raman in urma unui psihotic reflecta de cele mai multe ori stadiul in care se afla, la acel moment, in batalia sa cu “raul” interior. Motivatia artei psihotice este pulsionala, uneori foarte slab constientizata, aflandu-se in sfera necesitatii si nu a creatiei, in sensul general pe care il atribuim ideii de “creatie”. In lucrarea sa, “Arta si Nebunie. Universul Plastic al Irationalului”, Constantin Enachescu considera ca, sub raportul originalitatii, arta psihopatologica se caracterizeaza prin reproductivitate si nu prin inovatie. Bolnavul reproduce universul sau interior, fara a fi constient catusi de putin de uneltele pe care le foloseste pentru a-l contura. Daca aceste creatii au sau nu valoare artistica, este prea putin important in contextul terapeutic pe care arta il traseaza pentru acesti oameni.

Si creatia artistului naiv porneste ca o reactie la ostilitate, insa este vorba de ostilitatea mediului exterior. Un mediu poat fi ostil in multe sensuri: poate fi slab stimulativ, poate fi auster, arid, lipsit de stralucire, poate fi agresiv si intruziv, poate fi apasator, negativist, intunecat. Arta naiva nu se naste in confortul unui apartament de bloc sau al unei mosii vaste. Ea se naste in inima satului, in inima pamantului, in sufletul omului simplu, nescolit, nepervertit de canoane si reguli artistice. Dar totusi nu in sufletul oricarui om simplu, ci a celui care, desi resemnat (= acceptand) cu conditia lui sociala, sesizeaza discrepantele dintre lumea lui interioara, bogata, vesela, colorata, si cea exterioara, atat de putin ofertanta.

Daca psihoticul azvarle afara ceea ce nu mai suporta in sine, artistul naiv asterne pe panza ceea ce are el mai frumos in interior, ca dintr-o reactie de echilibrare a realitatii. Ambele forme artistice au valente terapeutice, insa cei implicati folosesc energii diferite. Psihoticul foloseste energia angoasei, a fricii, agresivitatii (Thanatos, pulsiunea mortii), pe cand artistul naiv foloseste energia frumosului, a naturii, bucuriei si seninatatii (Eros, pulsiunea vietii). Astfel, si imagistica care se releva are in mod clar tonalitati afective diferite. Strigatul de groaza si strigatul de bucurie.

Atat psihoticul cat si artistul naiv demonstreaza in creatiile lor o perceptie deformata asupra lumii. Cu toate acestea, tusa apasata a primului va aparea acolo unde resimte cel mai puternic amenintarea, in timp ce al doilea va supradimensiona si insista asupra lucrurilor pe care le investeste cel mai mult afectiv.

22 ciclop

Franjo Klopotan; Femeie- schizofrenie paranoida

331 psi

Ivan Generalic; Barbat- schizofrenie paranoida

Iesind din sfera artistica, si patrunzand in cea nemijlocit umana, Psihoticul si Naivul sunt polii diferiti ai bateriei care ne alimenteaza pe fiecare dintre noi. Poate nu intamplator am ales sa aprofundez zilele acestea subiectul artei naive (nu de alta, dar cu cea patologica sunt mult prea familiarizata)- dintr-o reactie contrast provocata de apropierea sarbatorii pascale. In procesul devenirii noastre, a exprima si hrani latura frumoasa, blanda, inocenta si plina de candoare este la fel de important ca si educarea, eliminarea laturilor mai putin placute, care ne fac nefericiti, ne fac sa ne fie mai greu sa ne privim in oglinda. Dintre noi toti, nebunii si naivii au cel mai mare curaj; primii au curajul de a-si exprima “uratenia” (autoperceputa, chiar si fara o priza la constiinta prea puternica), ceilalti au curajul de a-si imbratisa frumusetea. Noi, restul, care pendulam intre teama de a nu-i indeparta pe cei din jur si frica de a nu fi catalogati drept… naivi (?), suntem inca in cautarea unei forme de exprimare.

Dar, cum timpurile pe care le traim au un dar extraordinar de a aglutina realitati si principii odata clare, putem spune ca azi naivitatea este un act de nebunie.

Recomand cu cea mai mare caldura doua carti foarte bune, care m-au si indemnat sa scriu postul acesta, cum am zis, nu intamplator de Pasti:

Arta Naiva, de Victor Ernest Masek, editura Meridiane

arta20naiva2028small29

Arta si Nebunie. Universul Plastic al Irationalului, Constantin Enachescu, editura Noi

id71329

Mentionez si o noua aparitie in tema, la Editura Nemira: Pictor de simboluri traditionale, de Emil Pavelescu- un album deosebit de pictura naiva . Probabil cand pretul cartii nu va reprezenta 10% din salariu, imi vor permite sa o si cumpar. Pana atunci, semnalez doar existenta ei.

0

Va doresc Sarbatori Fericite, zile linistite si pline de bucurie alaturi de cei dragi, si un strop de naivitate in felul in care priviti si simtiti lumea.

4 thoughts on “Sarbatoare, Arta Naiva

  1. foarte interesant subiectul, mi-ar placea sa-l aprofundez si eu daca as avea timp.
    mie uneia nu-mi lipseste stropul de naivitate din ceea ce fac (ma refer la biata mea “arta”). eu credeam ca e numai sinceritate, dar poate fi chemata si naivitate, da🙂
    de ce esti asa de familiarizata cu arta patologica?????????
    paste fericit!

  2. feeria says:

    Multa vreme a fost o pasiune, si am citit cam tot ce mi-a cazut in maini, aparut in Ro (despre arta in context psihiatric/psihologic). La un moment dat am lasat de-o parte cartile.
    Inca visez la un album in care sa fie prezentate creatiile acestor oameni, iar la sfarsit cateva randuri despre viata fiecaruia, si despre rolul pe care l-a jucat arta (daca a jucat vreunul). Carta lui Enachescu e la jumatatea drumului, si oricum, e o lucrare extraordinara!

    Multumesc, Sarbatori fericite!

  3. sofia says:

    Mi-a placut articolul, habar nu aveam de diferentierile astea.
    Si am descoperit ca imi place arta naiva. O fi vreun semn de slaba dezvoltare a mecanismelor cognitive dar nici ca-mi pasa.

  4. feeria says:

    Sofia, ma bucur ca ti-a placut ce-ai citit!
    si… nici sa-ti pese!🙂
    Eu ma simt tare bine tocmai cand le spun acestor mecanisme cognitive sa susoteasca mai incetisor asa, ca-mi bruiaza experimentarea, fie a bucuriei, fie a sinceritatii ori a deschiderii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s