Ziua Mondiala a Astmului (5 mai)

Putem citi despre astm, dar daca am avut/avem prin preajma noastra un bolnav de astm stim mai multe despre cat afecteaza astmul viata decat ne-ar putea explica vreun text de pe internet. Caracterul permanent al bolii pune limite existentei persoanei, iar crizele- violente,vizibile, uneori socante-, amintesc de pericolul si gravitatea bolii. Dependenta fata de medicamante- salvatoare in cazul crizelor- transforma astmaticul intr-un om care trebuie sa-si duca viata cu o anumita prudenta. Aceeasi prudenta pe care si cei din jur o manifesta.

lungs-pastels

Totusi, atitudinea oamenilor fata de astmatici este ambivalenta, si oscileaza de la milapentru ce cred ei ca un astmatic nu poate sau nu va putea face niciodata, si iritare pentru niste oameni care mereu sunt sensibili, mereu au ceva de comentat cu privire la mediu (e prea cald, e prea frig, e mult praf, e polen, e par de animal, nu suport fumul de tigara, etc.) si ii determina pe cei din jur sa-si schimbe modul de viata si obiceiurile (pe vremuri era considerata “boala nobililor”, deoarce sensibilitatea lor crescuta ii facea fragili si delicati, palizi datorita lipsei de miscare si aer, portretizand imaginea nobilului care se fereste constant de agresiunile si murdariile vietii).

Adevarul este undeva pe la mijloc, caci astmul, pe langa faptul ca are o dimensiune medicala cat se poate de obiectiva, si ca atare asupra careia se poate actiona direct, prin tratament medicamentos, are si o dimensiune psihologica foarte importanta, fiind chiar una dintre primele tulburari ale corpului puse in stransa legatura cu suferintele sufletesti. Astmul este prin excelenta o tulburare psihosomatica (psyche= suflet, soma= corp).

Daca avem credinta ca bolile nu sunt o simpla coincidenta, favorizata de factori obiectivi din mediu, putem deslusi lectia pe care aceasta boala- destul de dura si cu potential morbid crescut- incearca sa il invete pe astmatic. Unul dintre indicatorii de care putem tine seama in aceasta calatorie este tocmai atitudinea celor din jur, de care am pomenit mai devreme.

Prima atitudine, de mila si compasiune, pe care cei din jur o manifesta fata de asmtatic, este stimulata de latura sensibila si dramatica pe care oamenii o percep in interiorul acestor bolnavi. Ei reactioneaza cu mila in fata unei victime lipsite de aparare, imaginandu-si ca viata lui este atat de limitata. Aceasta atitudine se va intensifica pe masura ce astmaticul, negandu-si boala si tanjind dupa acea normalitate acceptata statistic, incearca sa duca o viata ca si cand nu ar fi bolnav. El face sport, se apuca de fumat, se expune situatiilor care i-ar putea provoca crize sau cel putin disconfort. Mesajul lui este “Nu sunt o victima! Nu sunt bolnav”. Daca mergem in profunzime, mesajul se transforma in: “Nu sunt dependent de voi (tine!), ma pot descurca singur”. Desi astmaticul se lupta sa-si afirme independenta (constient, fata de boala, inconstient fata de cineva de mare insemnatate pentru el), el nu face decat sa-si accentueze infantilitatea si vulnerabilitatea in fata celor din jur. In cazul acesta, bolnavul ar face bine sa accepte ca este bolnav, ca este in regula sa te sprijini pe cei din jur, ca, desi se poate descurca singur, din cand in cand are nevoie de ajutor (e interesant de descoperit daca sunt pacienti cu astm care au “ars” etape de dezvoltare), ca poate fi o victima, si ca a fi victima nu e deloc degradant. E doar… uman.

lungs

A doua atitudine, aceea de respingere a bolnavului, bagatelizand putin simptomele si sensibilitatile lui, reflecta, de fapt, felul in care astmaticul ii face pe cei din jur sa se simta. Ei reactioneaza prin rezistenta la tendinta astmaticului de a le controla viata, de a-i determina sa-si schimbe metehnele doar pentru ca el considera ca ii fac rau. Acest astmatic face din boala lui un instrument de manipulare, iar cei din jur sesizeaza asta, desi nu constient- in sensul ca nu pot numi manipulare ceea ce simt, insa se comporta precum niste oameni care se simt manipulati. Daca in primul caz, bolnavul respingerea conditia de victima, in al doilea, el o imbratiseaza, se imbraca cu haina martiriului si defileaza mandru in societate, asteptandu-se ca toti sa se prosterneze in fata suferintei lui, si sa configureze o lume speciala pentru el, o lume curata, fara murdarie, fara praf, vicii si alte lucruri neplacute. Mesajul lui, constient este “Sunt o victima! Sufar!”. Desi acest mesaj in mod normal ar atrage simpatia si suportul, cei din jur se simt sufocati. Mergand in profunzime, descoperim “Vreau ca voi sa va comportati asa cum va dictez!”– receptarea acestui mesaj declanseaza respingerea, si… dincolo… “Eu sunt mai curat decat voi, voi ma murdariti! Stati departe de mine!”– aici patrundem in adevarata drama, suferinta a astmaticului, care se adanceste cu cat incepe sa se izoleze de ceilalti, si incepe sa fie izolat. Mai cu seama daca e cazul unui astm alergic, bolnavul trebuie, ca lectie de viata, sa-si asume lucrurile pe care le considera respingatoare si murdare. Poate e vorba tocmai de tendinta de a manipula, neacceptata. Poate e vorba de dorinte si nevoi considerate necuviincioase, si ca atare impinse pana la granitele inconstientului.

Exista doua componente principale comune celor doua cazuri: dublul mesaj contradictoriu, agresivitatea si tema dependentei. In primul caz agresivitatea este intoarsa catre sine (respingand boala, astmaticul ajunge in situatii periculoase pentru sanatatea si viata lui) iar in al doilea catre ceilalti. O trasatura de temperament comuna tuturor astmaticilor este iritabilitatea, irascibilitatea, usurinta cu care escaladeaza si transforma banale contradictii in dispute pe viata si pe moarte. Memoria corpului lor contine lupta pe care ei o dau, pentru fiecare inghititura de aer, iar aceasta lupta este inregistrata sufleteste ca o lupta pe viata si pe moarte.

Tema dependentei este puternic inradacinata in fiecare bolnav, pentru ca ea ne reaminteste cat de vulnerabili si usor de ranit suntem.

O alta analiza a semnificatiilor astmului se poate face pornind de la analiza de simbol, insa ea presupune un set de cunostinte si… credinte, de ce nu, ceva mai vast. Despre asta, si alte dedesubturi ale bolii, cu ocazia zilei de 5 mai.

apple-lungs-2

Pana atunci, e bine sa stim ca in acea zi parcul Herastrau va fi locul in care cei bolnavi de astm isi vor putea face consultul gratuit, alaturi de 5 medici si 10 asistente, de la ora 16:00 la 20:00! Spirometria presupune inregistrarea capacitatii pulmonare (cantitatea de aer pe care un om o poate inspira), iar in functie de aceasta analiza se stabileste gradul de severitate al bolii si tratamentul. Dureaza putin, este un test noninvaziv,  si e gratuit. :)In acelasi timp, putem admira expozitia artistica a elevilor din scolile din sectorul 1, cu tema „Respir usor si iubesc aerul”.

Eu nu pot separa trupul de psihic, pentru ca felul in care sunt conectate e prea evident ca sa pot nega acest lucru. Pe langa faptul ca tratam corpul, asa cum poate medicina moderna sau alternativa, trebuie sa ne ingrijim de suflet.

Parca nu ne mai putem plictisi asa usor de noi insine cand avem in fata atatea oportunitati de a ne cunoaste, inclusiv prin intermediul bolii.

6 thoughts on “Ziua Mondiala a Astmului (5 mai)

  1. hm, eu am fost in copilarie astmatica, deci super-protejata si traumatizata ca nu puteam sa fac sport nici sa miros o floare sau un parfum… dar nu cred ca am ramas cu sechele🙂 m-am vindecat treptat in timp si nu m-am apucat nici de fumat, nici de sport nici de nimic altceva. in ce priveste complexul pe care il creaza, eu (cu mintea de de copil) ma gandeam tot timpul de ce ma mai pastreaza parintii mei in halul in care eram, de ce oare nu renuntau si nu ma abandonau undeva??? cum de ma suportau cu totii? acum imi pare bine ca m-au suportat🙂

  2. feeria says:

    Autoculpabilizarea este o alta tema existentiala foarte interesanta la astmatici- mai ales la copiii care-si constientizeaza bine boala.

    O alta lectie frumoasa de invatat este aceea ca de unele lucruri “nu scapi niciodata”. Raman cu tine intotdeauna, ca niste semne de carte la capitole importante ale vietii.

  3. Interesanta observatia cu agresivitatea. Oare este posibil ca sistemul imunitar sa fie in synch cu aceasta trasatura a personalitatii? Si, oare, este aici vorba de cauza sau efect?

  4. feeria says:

    O legatura interesanta dintre agresivitate si sistemul imunitar este vizibila in cazul polipilor. Psihologic, copilul percepe mediul ca agresor, dar pentru ca el nu poate schimba lucrurile, nu poate lua atitudine, nu are putere (deci, nu poate fi agresiv, ca expresie a puterii=> latura lui agresiva nu este integrata, dezvoltata si capabila sa fie activata cat e necesar), interiorizeaza lupta, declansand banala inflamare a polipilor, care este o reactie de rezistenta.
    Este si mai interesant faptul ca polipii si amigdalele se inflameaza mai mult decat trebuie (ca si cand nu ar avea motive obiective- atacurile fizice la care e supus organismul nu justifica mobilizarea unor resurse atat de puternice), fapt ce-i conduce pe medici sa elimine acesti “soldati”, care, pana la urma, pur si simplu asculta ordinele. Si se descurca foarte bine la asta.

  5. Problema cu astmul este ca se poate doar specula pe tema cauzei lui reale. Pana acum avem doar cauze posibile, slabiciuni genetice si niciun indige al contagiunii. Totusi, multi bolnavi de astm sunt tratati ca si cand ar fi infectati cu cine stie ce boala oribila si contagioasa.

  6. feeria says:

    Intr-adevar, cauzele sunt destul de misterioase, asa cum este si momentul in care el se declanseaza. Faptul ca el se manifesta in multe forme e o alta problema. E diferenta intre bronsita astmatiforma si astm bronsic.

    Atitudinea de “contagiere” nu am sesizat-o niciodata, dar poate ca asta tine de nivelul de informare si educatie al celorlalti.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s