Cu intarziere, despre weekend (I)- Carti

Premiu pentru cea mai…

In urma cu cateva luni imi aduceam aminte de prima carte horror citita. Cu ajutorul lui Dreaming Jewel am aflat titlul si autorul- Masca, de Dean R. Koontz. Mergand mai departe, am inceput sa o caut si, ce sa vezi, ce sa vezi, doua persoane foarte dragute s-au oferit sa ma ajute. Voicunike, un fan entuziast si infocat al Sf&F-ului a venit in Bucuresti special pentru relansarea Cenaclului ProspectArt, care a avut loc pe 30 aprilie (urmatoarea intalnire este pe 28 mai- just in case). La frumosul eveniment trebuia sa iau parte si eu (ma rog…😀 ) insa n-am mai luat nici o parte asa ca n-am mai intrat nici in posesia cartii pe care Voicunike o adusese cu el. Fac eu legatura, intelegand ca asta era “sulpliza” care ma astepta la intalnire.

(acum intra in scena spiridusul Bebe)

In urma cu o saptamana eram anuntata (“oficial”) pe blogul de cititori si comentatori sf ca sunt asteptata sa-mi ridic premiul de la Bebe-Librarul de Sf de la Unirea. Diiing! Ochii mei se luminara de bucurie. “Cu masca/fara masca”, sambata asta, in sfarsit, am ajuns sa-mi ridic premiul (si impreuna cu el o foarte frumoasa alta “sulpliza”), desi, nu stiu care-a fost premiul al’ mare: faptul ca am pus in sfarsit mainile pe “Masca”- dupa zece ani- sau mai degraba intalnirea unui om fain, deschis si pozitiv, care-a transformat o pasiune in profesie si o profesie in pasiune.

masca

Daca tot eram in fata librariei cu Sf-uri, am luat si “Furnica electrica” de P.K. Dick, un fel de al doilea premiu- autoadministrat.😀

Pe blogul  (SRSFF) exista un articol-interviu cu Bebe, iar eu as cam insista sa-si deschida un blogusor, in care sa scrie cate ceva despre pasiunea si profesia lui. Mie una  tare mi-ar placea sa-l citesc (mai ales daca ar face-o dupa cum dialogheaza).

Exista blod de editura, blog de editor, blog de cititori… de ce nu si blog de librar? 🙂

Mangaindu-l pe Pynchon…

Cinabru vorbea marti despre o expozitia celor mai frumoase carti germane– un fel de Book-CatWalk (am mai scris despre BookArt). Nu puteam rata o asemenea ocazie… mai ales pentru ca, nu de putine ori, m-am surprins pipaind o carte mai mult decat era necesar sau admirandu-i copertele, paginile, fonturile, marginile, cu aceeasi placere cu care admir o opera de arta (facuta de mainile omului sau ale naturii).

expo

Stiftung Buchkunst

Criteriile de jurisare au fost: concept, realizare grafica litera si detalii de litera, asezarea textului, calitatea reproducerilor si a imaginii, hartie, tipar, legatorie, apreciere general- tiraj si pretul de desfacere. Categoriile au fost: beletristica, carti stiintifice/ de specialitate, ghiduri, carti de buzunar, albume de arta/fotografie/cataloage pentru expozitii, carti pentru copii, manuale si altele.

Cei care au adus minunatele carti si in Romania au fost Atelierul de Grafica– despre care am aflat si eu cu ocazia asta pentru prima data.

In drum…

IMG00086

Cand am ajuns acolo, in spatiul inchis, inghesuit si plin de oameni, si am vazut singura si unica masa alba- simpla, intinsa de la un cap la altul al unei camere, mi-am zis “Ok, asta va dura putin”, dar de unde! Cred ca am stat o ora si jumatate admirand cartile, dand de trei ori tura in jurul mesei (de nunta, adevarata petrecere pentru iubitorii de carte… nu numai de continut, ci si de forma). Am regretat ca nu am luat aparatul de fotografiat la mine, si mai mult, am regretat ca nu intelegeam o iota din ce-mi vorbeau cartile alea atat de frumoase. Pana la urma m-am multumit si cu telefonul unei prietene, dar e invatatura de minte.

Am observat ca au fost cativa numitori comuni in ceea ce priveste alegerea castigatorilor; au fost apreciate mai degraba hartia in culori calde- galbuie, ocru, unt-, mai degraba groasa, placuta la atingere, cu textura care se simte clar la pipait in incanta simtul tactil, maniere inedite de prezentare- coperte cartonate, ascunse in “cutie” (mare surpriza am descoperit atunci cand, scotand o carte pe a carei coperta-cutie din carton era un cap superb de cal negru, am dat peste niste coperte dintr-un material moale, ecologic, ce intuia blanita- asta a fost ciudat, nu pot spune ca mi-a placut).

IMG00089

O exceptie de la regula hartiei groase a fost un volum de Pynchon de vreo 1000 de pagini, tiparit pe hartie fina fina ca matasea- probabil foita de tigari. Era atat de delicata, atat de fragila, atat de placuta, atat de … feminina, spre deosebire de celelalte carti- cum a fost un Kipling“voluminos”- Cartea Junglei- destul de barbatesc in prezentare, atat prin pagini cat si prin ilustratii. In forfota din sala am reusit sa articulez un “pune mana pe Pynchon”, ca sa-i atrag atentia unei prietene asupra volumului deosebit ce se afla in fata ei, dar caruia nu-i dadea prea multa importanta din moment ce nu avea poze colorate.😀

Au fost doua carti pentru copii care mi-au placut mult, una in care ilustratiile erau colaje…

IMG00091

si alta in care actiunea se petrecea… noaptea, pe intuneric.

IMG00092

Pana la urma ne-am mobilizat si am incercat sa notam numele celor care au facut ilustratiile. Asa am dat de Ann Cathrin Raab, cea care a ilustrat una dintre cartile premiate.

IMG00101

Dar… cartea mea preferata, cea in care eram gata sa ingenunchez si sa o indes, ca tot sunt in faza de hoteala in ultima vreme, in geana.. a fost un album despre Jazz… Mama si ce album! Superb! M-a lasat fara cuvinte!

IMG00111

Era plin de desene strecurate chiar si in textul cartii, inlocuind anumite cuvinte cu reprezentantul lor imagistic. Abordarea jucausa mi-a adus aminte de cartile pentru copii, in care anumite cuvinte sunt date sub forma de imagini pentru a-i antrena si mai mult pe copii in procesul de lectura.

IMG00107

La sfarsitul cartii era un CD audio… cat poate sa fie de faina cartea asta?!😀

Update: artistul ilustrator este Robert Nippoldt! (pot fi gasite cateva ilustratii din cartea Jazz)

Pe langa mangaiat, admirat, eu m-am aventurat sa si miros cartile, pentru ca fiecare avea un parfum aparte, datorat hartiei si cernelii. Este interesant sa explorezi un lucru pe care in mod obisnuit il percepi doar prin prisma unui simt- cel dominant, vazul-, ca pe o experienta complexa, si nu izolata, ca pe o calatorie senzoriala, care poate dura si minute intregi.

Cartile au fost deschise in el si chip, intoarse pe toate partile, dezvaluind mici surprize (o ilustratie strecurata intr-o pagina, foi subtiri, duble, pe care imaginile sunt imprimate in cele mai mici detalii, pastrand o cromatica vie si clara), scotocite ca si cand toti ne-am fi asteptat sa ascunda cine stie ce comori.

In cate feluri poti citi/descoperi/deslusi o carte?

Alt lucru interesant a fost acela ca, desi nu intelegeam nimic, cartile alea parca imi spuneau ceva. Pentru cineva cu un anumit simt estetic, ce cauta armonia formelor, culorilor, simturilor in general, frumusetea unei carti e la fel de graitoare.

01

(Experienta tactila m-a facut sa ma gandesc la felul in care persoanele care nu pot vedea se bucura de lectura… N-am vazut niciodata carti pentru orbi. De cine sunt tiparite? Se tiparesc si la noi?)

4 thoughts on “Cu intarziere, despre weekend (I)- Carti

  1. Există un blog de librar şi omul chiar scrie mişto deşi cam rar. Uite:
    http://criza.blogspot.com/
    Altminteri, subscriu la tot ce ai spus despre bebe. Păcat că nu l-ai cunoscut şi pe voicunike!
    Apropo, am la mine un teanc de “almanahe” Anticipaţia xeroxate, de la el pentru tine, pe care trebuie să ţi le dau.
    Şi, la final, leapşaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!! (Dacă nu cumva o ai deja şi mi-a scăpat mie).

  2. feeria says:

    Mersi pentru link. Na, eu nu stiam, dar oricum voiam sa zic: Mi-ar placea blog de Librar Bebe.😀 Sau de Bebe Librar?😀
    Daaa, si pe Voicunike. Dar ce, voi aveti alta treaba in afara de a merge in iunie la Targul de Carte? Sigur ne vom intalni acolo!
    Le-ai citit? Cand termini cu ele, ne contactam sa le citesc si eu. Am aflat de curand de o povestioara a lui George R. Martin, publicata in anticipatia ’85. Cica e interesanta.
    Leapsaaaa ma uuuittt!! Multumesc!

  3. ovidiu says:

    interesanta expozitie. nu am mai auzit nicaieri de ea. ar fi mers niste poze mai clare. bravo. un fel frumos de a petrece weekendul.
    imi place si mie jazz. m-am uitat pe siteul artistului si chiar sunt reusite. mai trec pe aici.. atmosfera relaxanta, articole bune.

  4. feeria says:

    Ovidiu, a fost o expozitia deosebita. Merita sa vanam astfel de evenimente micute.
    Te mai astept!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s