Ok, postul lui Manole despre a Lady mi-a pus capac, mai ales dupa ce am cunoscut-o pe Dora ei, care este o catelusa frumusica foc.
Detectivul din mine s-a trezit, pentru ca imi suna a conspiratie pisiceasca toata tarasenia. Asemeni lui Brain si Pinky, ele vor sa domine lumea, si deja s-au infiltrat in randul cititorilor pentru ca au mirosit ca-i rost de trai relaxant alaturi de oamenii astia care sunt in stare sa stea linistiti ore in sir sa citeasca o carte- deduc ele de-aici ca nu le vor deranja cu chestii enervante de genul: hai sa ne jucam cu motocelul, hai sa-ti pun fundita si bundita, hai sa te giugiulesc un pic.
Inainte, imi deconspir Motanul, pentru ca deja ma racaie la cap sa-l pun si pe el in poza pe net, ca ce, doar ceilalti sa fie admirati si el nu? Si ce, doar ‘ailalti stiu sa citeasca, el nu? Si ce, ei au blanita stralucitoare, limbuta roz si el… nu?!! Am cedat nervos la asemenea argumente pertinente.
Latest: Motanul meu Cititor are blog- o_O.
Va impartasesc din rezultatelel investigatiei mele online, pastrand corect raporturile:
1. Vidal il are pe Ciment, zis si Motanul Ceainic, zis si Negrul cel Mic alias Pitic (sper ca i-am retinut corect toate titlurile nobiliare!)
In special mi-e drag Ceainic pentru ca seamana cu Motanul meu, sunt fratiori fara nici un dubiu. Am furat si eu de la cineva cartea Atlasul Norilor, dar nu stiu cand o voi si citi… Atat de multe, atat de putin timp.
2. Motanul Arc este al Ataraxiei
Viata de pisica… ce mai? Patut personal, o priveliste linistita, soare… labutele intinse si cale libera la siesta.
3. Bineinteles, Manole!
Principessa domnisoara Lady!
4. Lorena Lupu– in descrierea de pe blog, iata ce spune:
Mă cheamă Lorena Lupu. N-am făcut mare lucru în viaţă. Dacă e să însumăm totul, sunt mândră de 3 chestiuni: faptul că am reuşit să scap cu nervii intacţi din U.N.A.T.C., faptul că am muls din mine două poveşti (”Rondo Capriccioso” şi “Bătăuşu’ de cîmpi”) şi pisoiul meu negru, cu privire mirată.
5. Cautand poze cu motanul negru, catifelat si care nu scoate mitocanii pe gura, am descoperit blogul lui Griska, blog de motan in viata buna! O poza mi s-a parut superba- care ma determina, insa, sa-mi restructurez teoriile. E posibil ca pisicile sa se fi infiltrat pe langa cititori pentru ca le plac pur si simplu cartile…
6. Dreaming Jewel ii are pe Hotoaica si pe Cappucin. In imagine, ochii hipnotizanti si ademenitori ai Hotoaicai!
7. Balin Feri scrie foarte frumos despre Grasu’, a carei poza – caci este o pisicuta- o putem admira in imaginea de prezentare a blogului.
8. LuciaT are o postare despre ritualuri de lectura, in care spune:
Cel mai important: pisica de tinut in poala. Desi, daca toarce, imi pierd toata concentrarea. Toarce de vreo suta de ori de zi.
9. Ipo se plange ca Mitzifoiul isi ia nasul la purtare! News flash: asa fac ele, mitzifoaicele sau mitzifoii! 😀
10. To-morrow povesteste despre “Taifas cu patrupede” Adevarul e ca uneori chiar am senzatia ca pot comunica cu Motanit. Oricum sunt scurte comunicarile. Papa? Nani? Facem mai-mai? Afara?
11. Cred ca l-am prins si pe Ghost facand referiri la vreo purtatoare de blanita, mustati si ifose, dar nu tin minte clar.
Daca mai stiti, semnalati, ca introduc datele in computador si vedem ce rezultat da compilatia de conspiratie.
Sunt mari sanse ca posesorii de pisici listati mai sus, dincolo de faptul ca citesc, sa aprecieze si jazzul. Pisicile pe lungimile jazzului vibreaza; gratioase, lenese, elegante, cu pernutele moi, coada mereu exclamand sau intreband ceva- nervos, ritmand timpul cu miscarile ei- pasul saltaret, unduirile languroase, agile si totusi atat de relaxate. Daca e vreun animal care ne poate invata sa traim alternand dinamismul cu siestele meritate, acela e pisica.
Ziceam de jazz. Acum imi testez ipoteza. Am gasit Take Five a lui Brubeck interpretata de Carmen McRae. Ooo, ce bine suna! All furrrrryyyyy! Iar versurile parca sunt scrise de o pisica, care urla din varful mustatilor dupa atentie.
Just stop and take a little time out with me.
Oh just take five, just take five.
Stop your busy day and take the time out to see
that I’m alive, I’m alive.
Ultimele stiri de pe frontul pisicesc: stiu cine este Griska! (muahahah!- evil laughter) Am tinut eu minte ca Ana Veronica (ori Vero in online), una dintre persoanele care sunt raspunzatoare pentru faptul ca noi citim carti de calitate (traducatoare de profesie, as I found out), parca avea o poza cu un mustacios! (si am retinut bine, caci acea poza este pusa pe Blogul Nemirei, la prezentarea Guest Posturilor pe care dumneaei le scrie acolo). Intrand pe blogul cunoscut, iata peste ce articoool daaaaau! Noapte buna, cotoi! Asa l-am gasit pe tigrutul Griska- care-i un motan total! Ar fi putut juca in Godfather cu mutrita asta impozanta!
Holmes would be proud! Yes, sir! 😀
Randurile se ingroasa! Cu ajutorul agentului-dublu Vero, il mai trecem la dosar pe Axi, care domneste peste Kingurile si Riceurile lui Mircea Pricajan!
Travelling light 
Hmmm….sa ne uneasca pisicile? O fi vreo conspiratie pisiceasca???
De unde si vorba care deja circula nestingherita: Parinti de pisici, uniti-va! 😀 😀 😀
Hellooooo!!! Mai sunt si mitziloii bagabonti! Like these paesanos! 🙂
Manole, atat de diferiti si totusi avand atat de multe in comun. 😀 O pisica e destul! Caci automat ne asemananm putin si la stilul de viata, si la greutatile si fericirile de a trai langa o astfel de vietate.
Ipo, Oooo, dar am in casa si un bagabondel!! Un bagabond clandestin. Am sa-i fac poze data viitoare. Este foarte frumos. Ii spunem “Soprano” pentru ca e gras, are ochii migdalati si privire de mafiot.
Bagabontzii rulz!
faina take 5u’.. fain si recensamantu’ pisicilor blogosferice 🙂
Zamo, bine zis recensamant! 😀 Cred ca mi-au scapat cateva codite pe ici-pe colo, dar le recuperez eu.
uff, sunteti niste norocosi…eu o am la distanta pe a mea 😦 tot spun ca-mi iau una si la constanta dar nu ma lasa inima daca sunt plecata mai toata ziua
Eu si Vero (colega mea de… masuta) multumim pentru vizita. Mie imi place grozav sa fiu bagat in seama – si imi place aici, unde sunt multe pisici 🙂 Si sunt intotdeauna bucuros de oaspeti (online nici macar nu zgarii!) 😀
@ipo: Si eu am fost matzoi bagabond – cand eram mic, nici nu prea mai tin bine minte 🙂
Feeria, cu sau fara pisic, aristrocrat sa bagabont…ne asemanam mai mult decat vom stii sau ne vom putea inchipui vreodata…
Traim… 🙂
Ana, desi se spune ca pisicile isi cauta locul si apoi se inscauneaza repede drept stapane, au nevoie de multaaa tentie si iubire, si mai ales atunci cand vor ele!
Mraaau-mrau, Griska! (m-am luptat cu sora-mea sa-mi faca si mei loc la birou, ca nu ma prea lasa. Zice ca-i belesc tastatura- da, nu te uita asa la mine, ca asa vorbeste ea! Am incercat s-o educ dar n-a mers!) Un bol de laptic, un pumn de croante, poate un fotoliu de scarmanat cu gherutele? Ok, la faza cu fotoliul negociem, pentru ca e activitatea mea preferata, dar oricum fii bine-venit in clubul Pisicilor Cititoare, si daca spui ca iti plac musafirii, eu si amicul meu Soprano (ai grija ca asta nu-i castrat si cam nebun din fire asa) te vom vizita cat de curand!
Manole, frumos spus!
Alte bloguri cu pisici – pe care parca nu le vad aici:
pisoias.blogspot (Axi, motanul lui Mircea Pricajan)
pisicavagaboanda.wordpress
pisi-blog.weblog (da aici o sa dati, in foarte mare parte, tot de Griska)
Mesaj de la Griska pentru Soprano: Te astept cu nerabdare – nici eu nu sunt castrat si sunt nebun din fire 😀
Am strans informatii despre cititorii pe care ii stiu si pe care ii vizitez, ca parca prea mi se parea ca miaunaturile ma urmaresc peste tot. 😀 Si am avut dreptate!
Puteam sa jur ca si Mircea Pricajan are pisica! 😀 😀 Din categoria “nici un traducator, fara un motan torcator”. Dar nu mi-a fost clara treaba pentru ca in avatar vad un Saint Bernard.
Soprano, care mai nou se crede de la serviciile secrete, iti multumeste! (duminica la 23:40 e bine? Am niste patrupede latratoare de pus la respect pana la ora aia. Dupa aceea, sunt al tau!)
N-am fost io ala, ca eu mi-s barbat adevarat! Sora-mea si-a batut joc de mine! (tocmai mi-am pus o labuta pe mana ei, drept avertisment. Urmatoarea miscare este scos gheruta din pernuta- jap!)
Primesc vizite in orice zi, la orice ora 🙂 Imi place Internetul asta – tine usa intotdeauna deschisa 😀
Iar acasa am doua fotolii si o canapea – numai bune pentru ascutit ghearele mele si ale oaspetilor! Plus crontonele la discretie 🙂
Grăsuţa mea care-i de rasă şi nu una oarecare ci direct fostă tomberoneză de Bucureşti ( titlu nobiliar dom’le)zice că nu-i vorba de un complot ci de un lucru evident: pisicile au reuşit să ne cunoască , ele ne înţeleg limba şi ştiu exact ce au de făcut pentru a avea servitori umani docili. Părerea ei este că nu pot fi făcute responsabile pentru ignoranţa noastră privind limba sau comportamentul lor, aşa că deşi acest război rece se poartă de pe poziţii inegale, avantajul cert al felinelor nu poate fi o acuză ci doar o dovadă în plus a superiorităţii bine-cunoscute. Eu dacă am făcut greşeala de a mă îndoi de adevărul celor enunţate m-am trezit că nu ştiu cine cu cine-i, eram înghesuit cu capul pe marginea patului pe când toată perna devenise culcuşul grăsuţei, asta ca să fie treaba clară. Ea are drepturi iar eu sunt tolerat numai pentru că fiind mai înalt ajung la dulăpiorul cu mâncarea. Dacă uşa aceea ar fi ceva mai jos cred că m-ar arunca în stradă ca pe ceva inutil. Doar asta-i casa ei şi nu o să tolereze un trântor care şi-a făcut şi prostul obicei de a arunca cutiile goale de carton care sunt pasiunea pisicilor de toate vârstele, culorile şi mărimile posibile.
Poate ca ma induplec sa-mi iau o mieunatoare cand ma mut. Il voi numi Vercingetorix 😀
Eu sunt o cititoare infocata, dar cand aveam pisici nu prea stateau langa carti.
Maxim venea pisica atunci cand citeam sa roada colturile (si atunci nu o lasam) sau sa se joace ca vroia ea sa imi dea pagina… cam greu ca imi dadea mai multe pagini deodata… dar getsul conta. 😀
Si mai zice lumea ca la sefistii nu le plac pisicile! 😀 blasfemie dom’le!inca o dovada ca lumea pisiceasca se impaca extraordinar cu sefeul!
Păi normal că pisicile şi sefiştii se împacă de minune. Pisicile, în fond, sunt întotdeauna cu o ureche ciulită către alte dimensiuni.
Altminteri, Hoţoaica este foarte mândră că a devenit vedetă. Ceea ce înseamnă că pe mine şi pe Capucino ne aşteaptă zile grele, că şi aşa era ea răsfăţată.
Griska, daca-i asa, in curand n-o sa mai fim motani ci purcei! Dar mie-mi convine, ca oricum nu fac cine stie ce prin casa.
Balinferi, noi le servim si ele in schimb ne alina. Eu cred ca-i un targ cinstit. Oricum, ca fapt divers, mi-am invatat motanul ca, daca tot se tranteste ca regele in pat, sa nu mai stea de-a curmezisul, ci sa stea si el intr-un colt, pe o paturica a lui. A functionat, desi nu tot timpul il pacalesc. Daca sunt asternuturi noi, mai intai trebuie el sa le incerce, sa le pregateasca.
Krossfire, uneori te ia mieunatoarea pe tine. Mie asa mi s-a intamplat. N-am programat sa am pisici (pana acum trei), pentru ca intotdeauna mi-am dorit caine (cal e cam greu la bloc); pur si simplu s-a intamplat sa fim (eu, parintii) in zona cand una dintre ele avea nevoie.
DianaEmma, am avut un motan care-mi rodea cotoarele de la carti. 😀 Si asa cu foc si pofta le rodea de parca erau cea mai buna papica din lume. De fapt cand se apucase de hobbyul asta avea coltisorii in crestere. Apoi pur si simplu a ramas la mintea copiilor.
Voicunike, pai cine-o zis ca sefeistilor nu le plac pisicile? 😀 Ca eu de cand umblu pe-aici numai peste carti sf si cozi de pisica dau. Dovada cea mai frumoasa este o poza a lui P.K.Dick cu motanul in brate. 😀
Dreamingjewel, intr-adevar psicile trag cu urechea la alte dimensiuni. Probabil ca de-asta dorm ele atat de mult. Cica asculti mai bine atunci cand esti linistit.
@DianaEmma, feeria: Griska a ros cotorul unei singure carti, la vreo saptamana dupa ce l-am adoptat: e vorba despre DEX – nu stiu daca a facut-o din dorinta de a-si insusi limba romana sau pentru ca DEX-ul era usor accesibil, fiind uitat pe masuta din sufragerie 🙂
Acum mai da din cand in cand sa-si infiga coltii in cartea pe care o tin deschisa ca s-o traduc, dar, slava Domnului, deocamdata nu a stricat niciuna!
Griska sustine ca nu exista pericolul transformarii in purcei; desi strachinuta lui nu sta niciodata goala, el nu e gras si nu se lacomeste la mancare – poate tocmai fiindca a constatat ca are intotdeauna la dipozitie un corn al abundentei 😀
Vero, el le gusta ca sa vada daca sunt cu adevarat bune si merita sa depui efortul ca sa le traduci! Hehe, ce ajutor ai langa tine!
Pentru ca sta mai mult pe-afara, Soprano e disperat dupa mancare. Motanit e atletic. Si lungan. Cand era mic juca volei cu ghemotoacele de hartie. E sportiv, deci purcel n-are cum sa ajunga. Doar Soprano cat ii dai atat mananca si apoi mai si cere. 😀
Si eu joc volei, feeria. Cu bilute de poleiala. Si sunt lungan si atletic desi nu ies pe-afara. Cica e prea departe, fiindca noi stam la etajul 5. Dar ma bat cu bipezii. Au o manusa groasa, facuta anume pentru mine si, cand si-o pun si ma provoaca, pot sa musc si sa zgarii dupa pofta inimii…
Motanit o poate zbughi in gradina cand vrea, pentru ca stam la etajul 1. E foarte foarte bland. Niciodata nu a zgariat, doar o data a apucat cu dintisorii, dar atat cat sa avertizeze ca vrea sa doarma si nu sa fie zgandarit.
Mie o fosta pisică, odihnească-se în pace că sărăcuţa a dat colţul demult,încă pe vremea când era pui îmi terminase o carte. Nu de citit ci de răsfoit şi ca urmare a trebui să cumpăr un alt volum de Tess d’Uberville. Cum nu-mi încăpeau cărţile în rafturi am împachetat câteva în cutii iar puişorul de pisi a descoperit că îşi poate băga lăbuţa printr-o gaură, aşa că pescuia dom’le. A tras tot câte o pagină afară şi pe când am descoperit cu ce se ocupă mai rămăseseră coperţile şi vreo douăzeci de pagini. Dar nu era ea de vină, eu îi dau dreptate că în găuri pot fi oricând şoricei şi ea are misiunea de a le căuta…
Aia care doarme în spatele cărților e criiiimă 🙂
Balinferi, parc-o si vad cum agata cu gheruta cate o pagina de carte. 😀
Axi mi-a spus să vă transmit că e bine, sănătos, dar că acum n-are timp de stat la taclale; e în misiune prin vecini, rondul de dimineaţă. Se-ntoarce către seară şi promite că mai scrie ceva şi pe blogul cel-al lui. Că taaaare mult a trecut de când n-a mai… 🙂
Ca sa nu raman datoare, ai o leapsa de la mine 🙂
Mircea, il asteptam cu drag pe Axi sa ne mai povesteasca din peripetiile lui. 😀
Rontziki, multumesc, ma uit sa vad despre ce e vorba.
Feeria ar trebui sa pui ceva ca un vot sa vedem citi sunt cei care iubesc pisicile si sf&f! 😀
Nicu, sa incepem cu tine! Ca iubesti literatura Sf/F stim deja. Spune-ne, ai pisica? 😀
Feeria, mi-ai luat-o inainte! Tocmai voiam sa-i pun aceeasi intrebare 😀
Eu voiam un Maine Coon 😀
Vero, vad ca Nicu a dat bir cu fugitii. Daca nu mi-era asa lene, sa stii ca il prindeam si nu-l lasama din gherute pana nu raspundea la intrebare!
Kross, eu nu sunt nici jumatate din dihania aia! :))))
PS: motanit lucreaza la primul lui post pe blogul lui personal. 😀 Ne distram.
Krossfire si ce te retine? Se pare ca, mai nou, avem felisa de Maine Coon in Romania. Se cheama Iris Glow, parca.
Am patru pisici!
Ne-ai luat! 😀 😀
Ma intreb, cu cat esti un fan mai infocat al Sf-ului, au atat ai mai multe pisici? La voicunike se verifica ipoteza. 😛
Si cind o sa va arat MUTANTII mei,pe multi voi raspopi eu!La cum arata sint cel mai sefist dintre posesorii de pisici{si cine oare a facut primul legatura dintre sf si pisici! :D}
:D, mai sunt si imagini mai vechi, dar unele sunt
Bebe, sa vedem “mutantii”!!
(si Aspoiu are pisica! 😀 )
Cum sa nu adori psicile dupa un asemenea clip? 😀