Cartea ceaiului (Okakura Kakuzo)

Venita odata cu ultimul pachet de la Nemira, am deschis Cartea Ceaiului cu o mica retinere. Stiam ca o comandasem pentru ca ma inflacarase noua pasiune pentru ceai, dar totusi parca nu simteam nevoia unor predici prea riguroase despre ceremonia ceaiului, asa cum credeam ca ma vor astepta.

0

De fapt, Cartea Ceaiului este genul de carte pe care autorul o scrie nu pentru a educa publicul nestiutor (si in special publicul occidental)- in sensul scolaresc al cuvantului, ci mai degraba pentru ca este o ocazie  extraordinara de a impartasi din gandurile, sentimentele, trairile intime legate de obiectul de interes- in cazul acesta, ceaiul-, intr-o maniera, desi cultivata, pe alocuri poetica si romantata, din care razbat respectul si admiratia pentru arta ceaiului.  Astfel, mai mult decat a prinde cateva dintre tainele prepararii si servirii ceaiului in China si Japonia, il descoperim, de fapt, pe Okakura Kakuzo, cel care s-a plimbat cu destul de multa pasiune de-a lungul istoriei culturale si artistice a celor doua tari, si care, la finalul uneia dintre calatorii (aceasta carte), se decide sa asterne pe hartie cateva impresii, ca intr-un jurnal personal, de ganduri si reflectii.

Ceremonia ceaiului cuprinde invataturile taoiste si ale buddhismului zen; teoismul serveste drept cadru filosofic, prin faptul ca isi pune in folosul artei principiile transformarii, ale vidului si viziunii asupra lumii efemere, iar buddhismul zen drept cadru de desfasurare obiectiv, prin rigurozitatea si meticulozitatea constiicioasa cu care fiecare actiune trebuie realizata, astfel incat armonia sa nu fie curmata de nimic artificial, repezit ori fortat. Arta ceaiului este, in cele din urma, o arta a timpului.

Este totodata igiena, pentru ca vorbeste despre binefacerile curateniei; este economie, pentru ca dovedeste ca putem gasi confort si in lucrurile simple, nu numai in cele complexe si scumpe; este, de asemenea, geometrice naturala, in masura in care defineste proportia dintre om si univers; intrupeaza adevaratul spirit al democratiei orientale, pentru ca el le permite tuturor sa fie aristocrati ai gustului.

Ceremonia ceaiului este muzica si poezie, pentru ca, prin natura sa, invita la contemplarea frumusolui, ori ce forme mai potrivita de a captura acest frumos decat o nota muzicala ori un poem? Numerosi maestrii ai ceaiului erau si maestri ai cuvintelor, iar forma sub care isi transmiteau invataturile era cea a pildelor sau a metaforelor, deoarece simteau ca abordarea scolastica nu facea decat sa stirbeasca din sensul profund al mesajelor.

In cartea lui- Chaking (Biblia Ceaiului), Luwuh spune:

frunzele de [ceai] de cea mai buna calitate trebuie sa aiba pliuri cum sunt cele de pe bocancul de piele al calaretului tatar, sa fie curbate precum gusa unui bivol in putere, trebuie sa se desfaca in apa cu delicatetea aburului care se ridica printre dealuri, sa straluceasca precum un lac mangaiat de zefir si sa fie umede si moi ca pamantul dupa ploaie.

Arta ceaiului a influentat arta ceramicii, caci aceasta din urma s-a dezvoltat ca o necesitate de a sluji frumusetea celei dintai, prin a pune in valoare jadul si chihlimbarul care se oglindea in fiecare ceasca; a dat nastere unui stil arhitectural si decorativ nou, caracterizat prin simplitate extrema, sobrietate, aflat sub semnul asimetriei ca expresie a transformarii si devenirii naturii. Ikebana, vestita arta a aranjamentelor florale, isi are radacinile in ceremonia ceaiului facand parte din partea decorativa care domneste in camera in care se tine ceremonia, care incanta ochiul si linisteste spiritului, centrandu-i atentia asupra unui singur punct de interes (aici este redata in carte o paralela foarte frumoasa intre abundenta de stimuli care domina aranjamentele cotidiene ale occidentalilor, comparativ cu minimalismul aproape auster al japonezilor).

In legatura cu arta florilor, exista un capitol distinct, pe care autorul il inchina acestor blande si tacuta martire, care se sacrifica pentru a ne incanta simtul estetic, si pentru a ne infrumusetea viata si caminele.

Blande flori, lacrimi ale stelelor, stand in gradina si ascultand povestile despre roua si raze de soare ale albinelor, puteti voi oare sa va imaginati soarta cruda ce va asteapta? Visati-va visele cat mai aveti timp, leganandu-va in adierea racoroasa de vara, pentru ca maine o mana nemiloasa va va smulge una cate una, purtandu-va apoi departe de pasnicul vostru salas.

Pe de alta parte, florile sunt un simbol al acelei efemeritati universale, de care vorbesc taoistii, si, prin urmare, sunt invatatori iscusiti ai oamenilor care isi traiesc vietile fara cinste, crezand ca firul lor va dura o eternitate si ca nu se va rupe niciodata. Din acest motiv, chiar daca prin respectarea unor ritualuri, maestrii ceaiului le includ in decorul ceremoniei pentru a aduce aminte asupra trecerii timpului si acceptarii metamorfozelor pe care acesta le provoaca.

————————————————————————————————————————————————————

Cred ca e inutil sa mai spun acum, la finalul stangacei si nicidecum completei prezentari  (mai sunt o groaza de alte lucruri de cunoscut si asupra carora merita reflectat) ca mi-a placut foarte mult cartea, ca este un cadou potrivit tuturor celor care apreciaza frumosul, poezia, si sunt deschisi catre universul artei ceaiului. Okakura reuseste ceea ce rar poate fi reusit in cazul unei carti cu o asemenea tematica: pastrarea unui echilibru intre informatia pura care acceseaza latura cognitiva,  si care este indispensabila cicitorului care doreste sa ramana cu ceva concret in urma lecturii, si forma literara, poetica, care face ca randurile sa curga lin si metaforele sa se intipareasca bine in minte. Este o carte scrisa cu multa sensibilitate si simt estetic…

Stilul este fidel cuvintelor scrise, cuvintele sunt atat de bine alese pentru a exprima ideile, si dincolo de toate acestea, este un volum extrem de bine ingrijit, elegant, aerisit… cu ilustratii  atragatoare, delicate. Este impecabil realizat. O frumusete de carte. Nu-mi vine sa spun decat ca: precum in interior, asa si in exterior.

3 thoughts on “Cartea ceaiului (Okakura Kakuzo)

  1. feeria says:

    Pushthebutton, nu vei regreta!🙂

    Coryamor, mmm aromat discret, dar sa stii ca persista senzatiile!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s