Conflict deschis si-un abandon

Mi-am propus sa valorific din plin vacanta. M-am instalat comod in pat, avand alaturi doua carti: “Cu fiecare zi mai aproape” de Yalom si “Umbra lui Poe”. Pe prima mi-am propus sa o citesc “ziua”, pentru ca am nevoie de maxima luciditate- m-am gandit eu- ca sa-i patrund mesajele, iar pe-a doua, pentru ca e vorba de un mystery-thriller, sa o citesc “noaptea”, ca sa ma las mai usor impresionata. cu-fiecare-zi-mai-aproape

promo_8954

Am inceput cartea lui Yalom. Am tras cu ochiul la ce-a mai zis lumea despre ea. Adevarat, dezamagitoare partitura pacientei. Foarte dezamagitoare. Zic asta in contextul cartii. In primul rand, sa ma bata Dumnezeu daca inteleg ceva din ce scrie. Am o senzatie de artificial si crispare, de bulibaseala de dragul bulibaselii, de intelectualism si simt poetic exersat. Isi doreste sa complice lucruri atat de simple. Ma irita cumplit cand trebuie sa-i citesc insemnarea. As sari peste ea, dar sunt curioasa daca isi mai structureaza discursul, daca devine mai coerenta pe parcurs ce lunile inainteaza, daca renunta la masti si incepe sa fie naturala. Cert este ca am o reactie de respingere fantastica. Mi s-a mai intamplat de doua ori chestia asta, si in ambele situatii am renuntat la lectura imediat. De data asta, as incerca sa gasesc cateva raspunsuri (oricum voi continua sa citesc cartea- chiar daca as ajunge sa citesc doar ce scrie Yalom):

  • La inceputul cartii, Yalom nu m-a facut s-o simpatizez (ok, nu era datorita lui, dar mi-a dat informatii prea seci, prea “cazuistice” despre aceasta Ginny. Eu ma pregatisem pentru o calatorie emotionala). Nici ea nu s-a straduit, e drept. Vreau sa spun ca nu am pornit la drum cu sentimentul ca aceasta fata e pe marginea prapastiei existentiale, si e gata sa se arunce in hau. Cuvantul de inceput mi s-a parut de-o banalitate- contrar incercarilor disperate- crancena- cu contradictii si alambicuri si referiri intelectuale care m-au facut sa ridic spranceana- intr-un gest sceptic. Nu m-am indentificat cu suferinta ei, nu pricep ce dracu se invarte in jurul cozii, cu vidul ei sufletesc si starea ei de rahat in care trebuie sa se devalorizeze ca sa simta ca traieste, ca e prezenta, pentru ca doar asa stie ea sa creeze relatia- punandu-se intr-o postura inferioara. Nu-i pot suferi tendinta de victimizare si aparenta aia “sleampata”, de copil adunat de pe strazi;
  • Sunt in contraidentificare cu ea, asta e clar. Eu nu cunosc rolul de victima, ba chiar il resping puternic. E partea pe care mi-o refuz. Nu-mi place “patologia” ei- nu rezonez cu ea;
  • Faptul ca ea e “scriitoare” si ca a luat aceasta oferta a lui Yalom si ca pe un exercitiu de “scriere” sunt sigura ca a alternat oarecum relatarile ei. A alterat si perceptia mea. Ia, tu, scriitoareo, sa te-ascultam!
  • Yalom, mai mult sau mai putin direct, recunoaste ca a facut ceva presiuni pentru ca ea sa continue sa scrie- pentru ca din momentul in care i-a propus targul (tinerea unui jurnal in schimnul platii banesti) avea deja in cap posibilitatea de a . Asa ca, faptul simplu de a scrie despre sedinte nu era de ajuns. Era important si “cum” scrie. Nu stiu cum sunt scriitorii debutanti. Probabil ca pana sa ajungi sa scrii, fara sa te consideri scriitor, si sa faci asta cu naturalete si talent, dureaza. Nu?
  • Explicatia hard, aia psihanalitica, e geniala. Inca putin si ma podideste rasul numai cand ma gandesc la ea. Deeeeci ioooo nu pot s-o sufar pe d-alde Ginny asta pentru ca la nivel fantasmatic am intrat pe pozitii de competitioare cu ea. Adica, ce-are ea deosebit si io nu am? Ok, stupida intrebare, nu insisist asupra ei.😀 Acuma, nu-mi dau seama bine care-i motivul rivalitatii:  intelectuala, emotionala (si-aici nu stiu de pe ce pozitii: doua fetite, surori, care se lupta pentru atentia tatalui- aflate in plin complex oedipina dublat de un cain, doua femei care se lupta pentru a-l seduce pe barbat, sau poate a doua varianta care o mascheaza pe prima O_O). Oricare-ar fi ideea, cert e ca n-are nici o farama de rational in ea, asa ca trec mai departe.

Acestea fiind analizate, continui lectura… schiopatand, sughitand, scrasnind din dinti, dar o continui. Poate pana la urma rezolv conflictul.

Abandonul se refera la cartea “Umbra lui Poe” . Desi e misto subiectul- un tanar avocat de 27 de ani se decide sa investigheze moartea suspecta a lui Edgar Allan Poe- povestea este scrisa atat de pueril, simplist si lipsit de motivatii puternice incat chiar NU ma pot supune unui alt stres. Si-asa o am pe Ginny asta pe cap. Mi s-a urcat sangele la tample inca de la primele doua capitole. Deci tipul asta, avocatul, observa el o inmormantare misterioasa, si simte asa niste chestii sumbre, care-l infioara dar in acelasi timp ii starnesc si curiozitatea. Cand afla ca Poe e cel care a murit, si-a amintit el ca atunci cand era mic ii placeau mult cartile lui si ca a corespondat o data cu el, cand acesta voia sa-si faca o revista. Este verosimil? Este destul astfel incat un avocat sa se apuce sa faca pe criminalistul? Il portretizeaza autorul ca fiind un om inclinat catre elucidarea enigmelor si cu un anumit spirit aventurier, poate chiar temerar? Nu- atunci, de ce-mi mai pierd vremea?

Incepe sa-mi placa sa astern cateva chestii despre primele impresii pe care mi le lasa o carte nou inceputa. E fain sa vezi in ce masura ele se confirma de lectura completa. Cred ca asa voi face de-acum in colo. E un exercitiu interesant. Alaturi de cel de a scrie despre carti inca necitite.😀

8 thoughts on “Conflict deschis si-un abandon

  1. Nici mie nu mi-a placut Ginny. Ma iritau dragalaseniile ei, si tentativele de manipulare seductiva care la mine nu prea merg. Apoi, ma irita teribil ca notele ei ii erau adresate direct lui. Heloooou, sunt notitele TALE! le scrii pentru tine, chiar daca stii ca le citeste el.
    Si intr-adevar, nici eu nu prea intelegeam unde incepe si unde se termina ‘patologia’ ei.
    Cat despre aranjamentul dintre ei doi, sa scrii notite in loc sa platesti sedintele, este curat patologic si nonterapeutic. Sa stii ca ‘lucrezi’ in terapie pentru a-ti fi exhibat cazul… ei aici e o mare buba. Si ma mir ca Yalom nu a sesizat-o.

  2. feeria says:

    Mda, am sesizat si eu faptul ca ea ii adresa personal notitele, as in: “uite-ma cat mi-s de profunda, suferinda si confuza. Si cu toate astea, atat de inteligenta si de indragostita.” Dar la el am sesizat altceva- mi se pare ca prea bate moneda pe sentimentele ei fata de el, in sensul faptului ca e constient ca eaaaa s-a indragostit de el, nuuu? Ma rog, pot sa pricep de ce se concentreaza asupra relatiei dintre ei doi, intrucat e cea mai “reala” si la indemana, si bla bla.
    Da, si n-am inteles nici de ce a facut un asemenea targ!! Care-i motivatia profunda, reala? La inceput vorbeste distanta despre ea. E prea multa contradictie aici. Ceva e putred!!

  3. Da da, si mie mi s-a parut ca el se straduieste sa detecteze transferul ei erotic, intr-un oarecare delir de interpretare…
    Am senzatia ca Yalom are probleme nerezolvate cu regulile, de-asta cauta sa le incalce. Si cred (cu indrazneala) ca regula care-l incomodeaza cel mai tare este aceea ca nu are voie sa se culce cu pacientele lui (poate inconstient). Si-o tot sublimeaza si o intoarce pe toate partile in scriitura lui.

    Oare psihanalistii isi dau seama ce transpare din discursul lor? Daca s-ar asculta pe ei insisi cu urechea analitica, s-ar prinde cat de evident se desprind anumite ipoteze?

  4. feeria says:

    Pe de alta parte, trebuie sa-i multumim lui Yalom pentru transparenta si sinceritatea lui, pana la urma, indiferent daca in parte sunt lucruri voit lasate la lumina, iar altele “scapate”. Putini sunt cei care au curajul sa prezinte si latura asta… imperfecta (= foarte umana) a psihoterapiei. Oricum, este cert ca orice psihoterapeut are slabiciuni. Important este sa si le cunoasca si sa-si dea seama in ce situatii s-ar pune de-a curmezisul in relatia terapeutica.

  5. Sigur ca da. Ofera un material aproape inestimabil, permitandu-ti sa vezi omul din spatele mastii terapeutului, care, in cultura comuna este considerat fara dreptate a fi un ins rece, fara sentimente, complet detasat si poate chiar castrat. In Yalom insa il vedem in clar pe… barbat.

    Stii… exista recomandari (adresate preponderent femeilor) de genul: “daca te duci la psihoterapie, vezi sa nu te indragostesti de psihoterapeut!”. Eu una as face avertismentul invers: “Vezi sa nu se indragosteasca el de tine…”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s