Sa fie vreo trei semne?

Primul, venit acum cateva ore, in timp ce incercam sa fac o alegere grea intre a sta degeaba la calculator si a sta degeaba in pat. Am ales sa stau degeaba la calculator facand ceva, si mi-am amintit ca in vremuri stravechi cand gandurile de om mare inca nu-mi zbarnaiau prin creier ca cicadele primavara, imi placeau foarte mult jocurile tip puzzle-mystery-click&find, preferandu-le clar pe cele de la Big Fish. Ba chiar mi-am adus aminte si de unul dintre primele posturi pe blog, in care povesteam cu voiosie despre cateva jocuri care-mi plac foarte mult: Sleuth (online)– un joculet super tare, simplu si curat, cu o atmosfera misterioasa, noir-ish, in care esti detectiv si pe baza unor indicii trebuie sa deconspiri criminalii, – si “Mystery case files: Revehearst/Huntsville” de la Big Fish. N-am gasit ultimul articol; probabil l-oi fi sters.

Ei bine, azi m-am dus pe pagina celor de la Big Fish (avand grija ca intr-un tab alaturat sa deschid imediat- pentru eficienta si economia timpului- pagina de torents (e legal sa declar asta pe post?)) ca sa vad ce noutati au mai aparut pe-acolo.

Mi-au picat ochii pe lista de favorite din bara din dreapta a paginii, acolo unde pe locul 6 am gasit un titlu care mi-a captat imediat atentia:Midnight Mysteries: The Edgar Allan Poe Conspiracy. In joc trebuie sa elucidezi misterul care acopera moartea lui Edgar Allan Poe. “Cunoscut”, mi-am zis, pentru ca acum o saptamana tocmai ce abandonam o carte care avea acelasi subiect, “Umbra lui Poe“. Am inceput jocul- foarte simplut, relaxant, potrivit pentru leneveala neuronala de weekend. Incepe frumos, intr-o camera in care croncane un corb si trebuie sa-l eliberezi, iar el va deveni ajutorul tau pe parcursul investigatiei.

midnight-mysteries-the-edgar-allan-poe-conspiracy-20090717024343573_640w screen2

Ah, si cu ocazia asta am reluat lectura…

Al doilea a venit de la Nemira, care iar isi da in petec. La ultima “campanie creativa”, c-asa am botezat-o, imi venise o idee pe care tocmai voiam sa o dezvolt putin. Aveam in gand ceva amuzant, care implica o coperta si o carte. Mai exact mi-ar fi placut ca noi, cititorii, sa incercam sa realizam coperte (alte coperte) la cartile care ne-au placut cel mai mult de la Nemira. Ok, la doar una dintre cele multele citite si indragite. Trebuia doar un aparat foto, cunoasterea cartii (normal, ca doar am citit-o) si putina imaginatie.

Cred ca s-ar fi potrivit nazdravania la concursul de acum, care tine pana pe 10 septembrie, la care premiul va consta intr-un aparat foto BenQ. Zic, insa, ca-i un semn la mijloc- adica al doilea semn-, pentru ca in prezentarea concursului Silviu Toma zice, si-acum citez!: “Pentru mine o coperta este un prilej de amintire. Un fel de madlena proustiana. Cand intamplator dau peste una “cu istorie”, ma uit minute in sir la imagine si rememorez senzatiile primei lecturi, cum am ajuns sa o cumpar sau daca mi-a facut-o cineva cadou… Cu totii traim momente din acestea. De aceea ne-am gandit sa va propunem un “mic concurs””. Sunt in asentiment si inca tin minte coperte de carti din copilarie, care m-au fascinat si m-au indemnat sa le deschid, sa vad mai departe ce ascund si ce vor sa-mi povesteasca.

Mai multe detalii despre ce trebuie facut pentru a intra in posesia aparatului foto, dar si a premiului doi, care consta in cinci carti- la alegere-, pe blogul lor.

Al treilea a venit din directia lui Zamolxis, care spune asa (referitor la experimentul literar inceput la inceputul saptamanii, si la care trebuia sa particip si eu dar n-am avut cum): Am inceput acum cateva zile un exercitiu de exquisite corpse pe baza textului partial al unui autor a carui identitate am ascuns-o. A sosit momentul sa dezvalui aceasta identitate, impreuna cu restul textului. Testul era o povestire a lui Dino Buzzati, pe care l-am luat in metrou astazi incepand sa citesc volumul “Cele mai frumoase povestiri”. Iata ce-a iesit din joaca organizata, si iata ca am reusit si eu paragraful cu patru inceputuri.

PS: trebuie sa precizez ca jocurile de la Big Fish sunt tare dragute si merita cei cativa 6-7-8 dolari.😀 …

si ca sa demonstrez asta voi si face un top 1o.

…😀

5 thoughts on “Sa fie vreo trei semne?

  1. feeria says:

    Merita incercat si celelalte puzzle-uri. Sunt relaxante si au imagini frumusele.😀 Foarte colorate.

  2. Daltonistul si politaiul!!!

    La un semafor, un domn trece pe rosu…deodata se aude cum fluiera politaiul!!!
    Domnule, dumneavoastra nu ati vazut ca este rosu, de ce ati trecut?
    Vai, da ma scuzati, stiti eu sunt daltonist!
    Si ce la voi acolo in daltonia sau de unde zici ca esti nu sunt semafoare!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s