Benjamin Black- despre partea misterioasa a lucrurilor

Prima data cand am citit numele de Benjamin Black pe coperta cartii “Christine Falls” mi-a sunat atat de cunoscut incat puteam sa jur ca “am mai citit ceva de autorul asta”. De fapt, Benjamin Button, Jonathan Black si Joe Black s-au amalgamat putin in capul meu, dar nu fara rost, pentru ca toti trei, in diferite feluri, sunt inconjurati sau inclinati catre mister.

0

Benjamin Black este pseudonimul lui John Banville, irlandezul care a scris “Marea”– roman dramatic si intens, premiat cu Booker Prize, si tripticul: “Onorata Instanta”, “Naluci” si “Atena”.

Unul din lucrurile care m-au atras foarte mult la romanele lui Banville citite pana acum, Marea si Onorata Instanta- a fost unda de mister care parea sa planeze mereu asupra povestilor, semne ciudate strecurate in naratiune care prevesteau “lucruri rele”, intamplari fatidice, drumuri cu sens unic, ce puteau hotara destinul personajelor in orice moment. Asa ca, nu m-am mirat deloc sa-l vad pe Banville deghizat, in colectia Suspans a Nemirei.

Initial am avut probleme cu banville-johnprimul capitol, pentru ca stilul scriitorului imi parea diferit- mult diferit. Ma obisnuisem cu alambicurile, introspectiile, lirismul scrierii lui din celelalte romane, cu metaforele si frazele melodioase,  usor taraganate, asa ca povestirea alerta si cuvintele “scurte”- “la obiect” mi se pareau mult prea abrupte si obositoare. Pana la urma, curiozitatea a invins asa ca au urmat trei zile si doua nopti albe, petrecute in confortul fotoliului si cu mintea in laboratorul de anatomopatologie, alaturi de doctorul Quirke.

Intors tarziu de la o petrecere data in cinstea uneia dintre asistente ce urma sa plece din spital, doctorul Quirke se retrage in cabinetul sau unde il descopera, spre surprinderea sa, pe Malachy, doctor obstretician, lucrand in sectia de anatomopatologie la dosarul unei tinere femei. In ochii lui Quirke, chiar si asa incetosati de alcool, totul este ciudat: ora, locul, persoana nu par a se potrivi. Ca pentru a se lamuri ca este vorba intr-adevar de un caz real, cerceteaza cadavrul tinerei. Din momentul in care in mintea lui Quirke incolteste banuiala ca acest caz ascunde putin mai mult decat doreste Malachy  sa arate, porneste la o vanatoare de umbre, umbre chiar din viata sa.

In paralel cu mica investigatie pe care o deruleaza pe cont propriu, Quirke revine la multe dintre dramele vietii sale personale, aceasta poveste macabra in care se implica nefiind decat un “pretext” al destinului pentru a-i reaminti de propriile suferinte si pierderi: viata de orfan, pierderea femeii iubite in favoarea unui alt barbat (Malachy) si multumirea cu sora acestei femei, care il paraseste si ea, murind in momentul nasterii. Aici, pe terenul emotiilor si al sentimentelor, l-am regasit pe Banville, iar din momentul in care ne afundam tot mai mult in sufletul lui Quirke, se simte din ce in ce mai mult “dedublarea” scriitorului.

Impins, nici el nestiind foarte clar la inceput de ce, sa continuie cercetarile, Quirke ajunge periculos de aproape de o afacere cu copii, in care sunt implicati biserica, oameni influenti dintr-o confreerie obscura si insasi familia sa (adoptiva). Cu toate acestea, Black pastreaza pentru final marile enigme ale cartii.

“Christine Falls” este o lectura foarte placuta, potrivita unor zile reci de toamna. Are personaje credibile, desi lui Black i-a fost greu sa se desprinda de confortul de a scormoni in mintea unui singur personaj. In “Christine Falls”, Banville lasa in urma multi “actori” cu scenarii foarte interesante, ce meritau exploatate mai mult. Mi-ar fi placut sa stiu mai multe despre ciudata Claire, despre Andy si sotia lui, despre criminalul de Cortigan, sau despre puternicul judecator si despre maica Stephanus.

M-a suparat ca relatiile dintre personaje sunt lasate in coada de peste (desi studiind siteul personal al autorului am inteles perfect de ce!) si ca Black isi ucide personajele atunci cand nu stie cum s-o scoata la capat cu ele si cand a le lasa in viata ar fi insemnat o rezolvare prea complicata a povestii. Slava domnului, Quirke a scapat doar zdravan cotonogit.

23

Pe siteul lui Benjamin Black (mi-ar fi placut sa existe si siteul lui John Banville, in antiteza. Pe site e si un interviu cu Banville) am gasit alte doua volume, unul dintre ele avand ca protagonist tot pe doctorul Quirke, de unde deduc eu ca vom avea parte de continuari. Este vorba desre “The Silver Swan”.

With much to regret from his last inquisitive foray, Quirke ought to know better than to let his curiosity get the best of him. Yet when an almost forgotten acquaintance comes to him about his beautiful young wife’s apparent suicide, Quirke’s “old itch to cut into the quick of things, to delve into the dark of what was hidden” is roused again. As he begins to probe further into the shadowy circumstances of Deirdre Hunt’s death, he discovers many things that might better have remained hidden, as well as grave danger to those he loves.

Sper sa fie editata si la noi, cat mai curand, si mi-ar fi placut la nebunie daca s-ar fi ales niste ilustratii care ar fi semanat cu …

Christine_061114110207466_wideweb__300x485 6a00d83451bcff69e200e54f7dd1028833-640wi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s