Elegant, despre nimic

un-barbat-si-doua-femei

Povestea triunghiului conjugal care se trasnforma intr-un patrulater e scrisa  si tradusa cu multa gratie, asemanandu-se cu miscarile fluide si languroase ale unei feline. Daca adaugam la aceste miscari saltate si usoare o analiza patrunzatoare, care jongleaza mereu cu posibilitatile,  inscodind adevaratele motivatii  si ascunsele manipulari din spatele celor mai simple alegeri care se iau intr-un cuplu sau intr-o familie, rezulta un roman inteligent, care are marea calitate de a vorbit cu un rafinament desavarsit despre cele mai mari nimicuri- pe alocuri absurde chiar- care pot lua in stapanire viata linistita si tihnita a unor oameni.

Desi intamplarile roiesc in jurul lui Lily, felina care leaga si dezleaga destinele personajelor (Shinako, fosta iubita, Fukuko, actuala), adevaratul (anti)erou este Shozo, un barbat dominat de figurile feminine din viata lui, incepand cu mama si terminand cu pisica, care gaseste si el curaj sa evadeze (pentru cateva ore) din inchisoarea in care foarte confortabil se instalase atunci cand renunta la singura fiinta asupra careia putea sa-si reverse tandretea si afectiunea, iar asta doar pentru a descoperi cat de usor de inlocuit este si cam cat de multa importanta ne dam fara nici un motiv real.

E o descoperire pe care toti o facem, in anumite contexte, si este o lectie de viata pe care o pisica ne-o poate servi cel mai bine.

Romanul se deschide cu o scrisoare foarte grijuliu conceputa, pe care Shinako i-o trimite lui Fukuko, sperand ca o va lua de aliata pentru a-l convinge pe Shozo sa renunte la Lily, si sa i-o dea ei, ca pentru a-si aminti de cei trei ani fericiti de relatie pe care i-au avut. Argumentul principal, si cel care deschide lantul de interpretari psihologice si piste psihanalitice, este ca lui Fukuko i-ar fi mult mai simplu traiul alaturi de Shozo daca ar renunta la aceasta pisica care se bucura de mai multa iubire si atentie din partea barbatului decat ea insasi. Faptul ca Shiniko lanseaza ideea presupusei gelozii pe care si Fukuko, ca si ea, o simte fata de acea pisica norocoasa este primul “ghimpe” care incepe sa intepe invelisul fragil al unei relatii copilaresti.

Pentru mine, cartea a avut trei puncte mari de atractie: pasajele extraordinar de jucause si tandre in care era descrisa relatia deosebita dintre Lily si Shozo,  precum si stilul fluent si elegant, “curat”, care-mi inspira atat de “multa ikebana”, ca sa zic asa, (arta naturalului studiat, exersat), momentele in care scriitorul se lanseaza in ipoteze si presupuneri pentru a descoperi cat mai multe fatete ale situatiilor in care isi arunca personajele, si traducerea impecabila, care-i apartine lui Roman Pasca. Ceea ce m-a nemultumit a fost finalul foarte abrupt si parca nepotrivit.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s