Femeia in negru (Susan Hill)

O “poveste cu fantome” clasica as putea spune, interesanta prin atentia pentru cadru, amtmosfera (care mi-au amintit de Cainele din Baskerville si inca o carte care-mi scapa acum) si transformarile sufletesti, chinurile unei minti tinere zdruncinate de o intamplare care-i va marca definitiv viata.

In Ajunul Craciunului, familia Kipps se strange in fata seminelului si incepe depanarea povestilor inspaimantoare, de groaza, o traditie la care copiii tin foarte mult. Singurul care nu intra in acest joc este tatal- Arthur.

Arthur Skipps, avocat la inceputul drumului sau profesional, este trimis intr-o calatorie care inca de la inceput se anunta a fi cel putin neobisnuita, pentru a pune in ordine ultimele treburi lumesti ale recent decedatei Alice Drablow. Ajuns in acele tinuturi dominate de o vreme capricioasa si sinistra, nevoit sa patrunda pe taramul Casei din Mlastina Tiparului, avocatul nici nu-si imagineaza ce experiente de limita va trai, in timp ce petrece cateva zile pe acel domeniu involburat si in acelasi timp fascinant, ascuns de ceturi dese. Desi localnicii sunt foarte retinuti in a-i povesti avocatului despre intamplarile tragice ce inconjoara moartea doamnei Drablow, Kipps pune firele cap la cap, ca un adevarat detectiv, pentru a deslusi la final un mister tenebros, un blestem izvorat din multa suferinta si disperare, care-l va prinde si pe el, pana la urma.

Femeia in negru nu este un roman extraordinar- ba chiar destul de slabut: banal si predictibil, scapat din mana in punctele de maxima incordare, fara pasaje memorabile sau marcante, care castiga, insa, prin faptul ca autoarea a reusit sa pastreze un sens rezonabil al intamplarii, fara sa o vulgarizeze prea mult, fara a intrece niste limite, asta adaugand ceva naturalete mai ales prin felul intens in care a redat starile emotionale ale protagonistilor.

Pe de alta parte, este o lectura decenta ori cel putin o pierdere de vreme placuta intr-un weekend friguros.

Puteam trai si fara.

PS: personajul cel mai “prezent” (in sens de viu!) este catelusa Spider. De ea mi-a placut. Era mai faina cartea daca in loc de oameni, personajele erau caini. Sunt sigura ca Susan Hill le acorda o mai mare atentie!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s