Balada tristei cafenele (Carson McCullers)

Dupa ce-am inceput “Alba ca Zapada” de Barthelem, si am abandonat-o (nu inainte de a citi jumatate din prefata lui Cartarescu in care vorbeste despre sine si despre faptul ca… Berthelem ar fi putut fi una sau alta, dar nu foarte clar despre ce este, in viziuna lui), dupa ce am terminat “Femeia in Negru ” de Susan Hill fara prea mult entuziasm, am zis sa continui aventura Leda cu “Balada tristei cafenele” de Carson McCullers, o scriitoare americana complet necunoscuta mie pana acum. Volumul cuprinde sapte povestiri, dintre care cea mai reusita este, “fara indoiala”, cea care da si titlul cartii.

Dupa ce-am terminat cartea si am asezat-o in mintea mea in coltisorul “voi reveni”, am simtit acea familiaritate si curiozitate care m-au legat pana cum de anumiti scriitori (Calvino, Bradbury, P.K.D. sau Banville- cei mai recenti). In ultima vreme nu mi s-a intamplat cu o femeie, dar pe de alta parte, pana si numele si insasi scriitura lui Carson nu tradeaza o identitate de gen prea bine definita- constient sau nu. Perspectiva din care sunt scrise povestirile este in general masculina, cu exceptia Wunderkind, care are tenta autobiografica, fiind vorba despre o adolescenta considerata in copilarie de catre profesorul ei de pian un copil minune al muzicii si care isi  “pierde darul”- sau pur si simplu nu stie sa converteasca noile emotii si sentimente care dau buzna in sufletul ei. Wunderkind este una din preferatele mele, si asta pentru ca McCullers reuseste foarte bine sa acopere intreaga poveste in ambiguitate, in tensiuni nemarturisite specifice perioade adolescentine, cand pentru prima data o eleva este constienta de faptul ca, inainte de-ai fi profesor, indrumatorul si mentorul sau este un barbat. Faptul ca aceasta modificare de optica devine aproape innabusitoare este sugerat de aprinderea in memoria tinerei fete a catorva momente in care profesorul ei de pian o percepe si* ca pe o tanara femeie in devenire. Ca raspuns, tanara devine hiperconstienta de prezenta in sine a barbatului care i-a descoperit talentul, a descoperit-o pe ea.

Partea frumoasa a povestirii este ca ce-am scris mai sus sunt pur si simplu speculatii si nimic mai mult, caci, asa cum aveam sa inteleg la finele volumului, povestirile lui Carston seamana cu o imagine luminoasa, fulgeratoare, surprinsa prin crapatura unei usi in timp ce tragi cu ochiul in interiorul camarutei in care-si duc viata personajele. Scriitoarea nu ofera explicatii, iar cand le da, le expediaza sub forma de ipoteze. Nu dezleaga destinele personajelor- poate o face doar in Balada tristei cafenele. Sfarsitul povestirilor este de multe ori o reintoarcere la dulcea banalitate cotidiana, la tic-tacul linistitor si neobosit al timpului care-si domoleste cavalcada. Este ca si cand episodul- de multe ori ciudat- la care am asistat ca cititori este o… intamplare, favorizata de priceperea si rapiditatea scriitoarei de-al fi imortalizat pe hartie. Desi e interesanta senzatia pe care ti-o lasa o astfel de tehnica, uneori povestile la care ai asistat au fost asa intense sau au lasat in urma atat de multe intrebari incat pare complet absurd sa-ti continui viata fara sa afli mai multe, sa te opresti atunci cand iti spune scriitoarea sa te opresti.

In Balada tristei cafenele Carston m-a prins foarte bine prin faptul ca a creat un personaj atat de ciudat, cu o personalitate formata prin cine stie ce jocuri alchimice tainice, incat mi-era imposibil sa las cartea si sa nu aflu mai multe despre viata ei si sa sper, cumva, ca scriitoarea imi va spune si despre cum a ajuns Amelia sa fie ceea ce este: o femeie barbatoasa, apriga si avara, procesomana, foarte muncitoare si in acelasi timp foarte razbunatoare. Doctorul micului orasel pe care-l domina, facea leacuri tamaduitoare dupa retete doar de ea stiute si incercate. Cosea rani si trata cele mai ciudate boli. Dar, desi puternica in fata sangelui si a carnii frante, nu se putea ocupa de problemele femeiesti. Amelia cea tacuta si ingandurata, crescuta de tata si ramasa orfana. Amelia cu inima care batea mai rar si mai lenes  decat inimel altor oameni. Amelia, femeia casatorita pentru 10 zile care si-a alungat sotul, ajuns in cele din urma in inchisoare, si care prinde drag de un pitic cocosat pe care-l lasa sa-i schimbe viata, obiceiurile si care devine motivul deschiderii Cafenelei.

Pe tot parcursul povestirii, Carston iti lasa senzatia ca mai sunt multe enigme de deslusit, ca sub patura intamplarilor, si-asa bizare, stau ascunse secrete mult mai socante. Si cum altfel sa atate curiozitatea cititorului decat prin a anticipa, ici-colo, aceste secrete cutremuratoare? Anticipeaza povestea casniciei de doar 10 zile a Ameliei cu Macy, frumosul, arogantul si leprea satului, care se lasa transformat de dragostea pentru tanara fata si ingenuncheaza in fata ei- el, cuceritorul! Apoi, anticipeaza turnura dramatica care avea s-o ia viata femeii in momentul in care un cocosat vine de la drum lung si se da drept var indepartat si se instaleaza confortabil in caminul ei. Dar anticiparile sunt facute subtil, fara surle si trambite, astfel ca, desi n-am aflat marea taina a devenirii Ameliei, nu m-am simtit trasa pe sfoara, cu asteptarile umflate in panze nejustificat.

Personajul care m-a facut sa inteleg de unde sunt considerate drept grotesti unele scrieri ale lui McCullers. Felul lui cinic si sfidator de a se comporta, modul in care reusea sa anime spiritele, sa le veseleasca sau sa le intoarca unele impotriva celorlalte mi-a adus aminte de scamatorii-bufoni si de Marele Farsor. Ceva diabolic zacea in fiinta asta bolnavicioasa si schilodita de soarta. Fiinta ce nu-si arata varsta. In momentul reintoarcerii din penitenciar a lui Macy- pentru a se razbuna pe Amelia- cocosatul- varul Lemmy- devine parca fermecat, hipnotizat de prezenta colcaind de furie si rautate a barbatului, si se transforma in umbra lui deformata, uitand de generoasa Amelia. S-au privit unul pe altul ca doi criminali care se recunosc in tacere- parafrazand, descrierea intalnirii dintre cei doi.

(O piesa care-mi staruie in minte de cand am terminat cartea)

Carston nu putea gasi un titlu mai potrivit acestei povestiri ciudate, pentru ca  jocul perfid si nedrept in care dragostea, indiferent in ce forma s-ar trezi ea in oameni, ii prinde pe protagonisti este unul din cele mai triste lucruri. Macy o iubea si s-a schimbat pentru Amelia, iar Amelia l-a respins brutal, l-a ridiculizat determinandu-l sa plece. Ameliei ii cade drag cocosatul si i se deschide incetul cu incetul, pentru ca la urma sa fie tradata si parasita in prima secunda in care cocosatul si Macy se intalnesc. Faptul ca scriitoarea nu pune accetul pe dragostea romantica, pe amor, lasand loc obsesiei, atractiei aproape animalice sau prieteniei,   da un plus de profunzime povestirii, deoarece ajunge sa vorbeasca despre mai-larga si dureroasa tema- singuratatea si despre nevoia omului de a iubi.

Un copac, o stanca, un nor este o alta povestire care mi-a placut insa doar pentru o idee… Un batran care-a cunoscut iubirea la 51 de ani, fata de o femeie de 30, ajunge sa cunoasca “stiinta dragostei”. Suferind de pe urma relatiei destramate, ajunge la teoria ca nu poti incepe sa iubesti femeia, pana cand nu ai exersat indelung iubirea fata de tot ce este viu in jur. La sfarsitul a sase ani de iubire neconditionata fata de natura si alti oameni, batranul inca nu era pregatit pentru marele test, iubirea finala.

Alte povestiri au fost: Jocheul, O problema domestica, Madame Zilensky si Regele Finlandei, Vilegiaturistul.

Desi nu-si propun in mod evident sa “predea o lectie de viata”  este aproape imposibil sa nu cauti un mesaj in povestirile simple sau sa nu ramai cu sentimentul ca, pe undeva in text, se ascunde o filosofie de viata. Carson mi-a lasat impresia unei scriitoare pentru care calatoria scrisului, insasi derularea povestii, este mai importanta decat inchegarea foarte clara a unei directii de interpretare. Lasa multa libertate cititorului pentru a cauta/da sens povestirii, iar daca sensul nu-i este evident, atunci poate ramane foarte usor cu placerea lecturii.

Despre Carson… n-am citit mai mult decat am gasit rapid pe wikipedia. E un semn bun ca ii voi cauta cartile de acum in colo. La 17 ani a plecat din Georgia pentru a studia pianul la Scoala de muzica Julliard (a studiat pianul inca de foarte mica- sa ne amintim povestirea autobiografica- Wunderkind, care se pare ca este debutul ei in lumea literara) insa pierzand banii pusi de-o parte pentru studiile sale, nu s-a mai putut inscrie. A urmat cursurile de creative wrinting la Universitatea Columbia. In 1937, s-a casatorit cu Reeves McCullers si a scris primul sau roman, The heart is a loneley hunter. Casnicia nu a durat, iar in 1941 au cei doi soti au divortat. McCullers a avut mereu probleme de sanatate foarte grave- suferise atacuri cerebrale inca din tinerete iar pana la varsta de 30 de ani partea stanga a paralizat complet. In 1953, fostul ei sot ii propune sa se sinucida impreuna, insa ea fuge. Mai tarziu, in Paris, Reeves reuseste sa se sinucida, iar McCullers avea sa scrie o carte in care exploreaza trauma sufleteasca prin care a trecut. Moare in 1967 de o hemoragie craniana. In ultimele sale luni de viata scrie autobiografia neterminata, Illumination and night glare.

Am fost extrem de surprinsa cand i-am vazut pozele; mi-a devenit apropiata imediat- mai mult decat atunci cand doar i-am citit cartea.

Alte carti aparute la noi- la Editura LEDA (o sa dau link la Leda cand o pricepe ca filmulelte-muzica care apar automat si pe nepusa masa cand deschizi o pagina web sunt extrem, extrem de enervante si taie orice chef de poposire pe site):

In vara aceea verde…

Inima-i un vanator singuratic

si la Editura Humanitas:

Resfrangeri intr-un ochi de aur

Pot fi gasite la Liberaria Eminescu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s