Sa iubiti caii!

Daca Dumnezeu ar mai fi dat o porunca, aceea ar fi fost: “Sa iubiti caii!”

Cristian Topescu, in incheierea promo-ului la emisiunea Reporter Special, din seara asta de la 23:10- Antena 3, emisiune dedicata starii hipodromului din Ploiesti…

 

Redau cateva idei din reportaj, completate cu indignarea proprie, pozele de pe blogul bwshots.blogspot.com (Romania in Alb si Negru) si cateva informatii de pe rezistenta.net:

In 1910, Hipodromul Baneasa din Bucuresti era unul din cele mai importante hipodroame din Europa; aveau loc curse la care se paria, existau comentatori pasionati si mii de oameni care veneau si traiau intens fiecare salt inainte al cailor, tot mai aproape de linia de finis. Asa cum in Occident inca se intampla, hipodromul era si un loc monden, o scena pe care defilau in egala masura jocheii si caii lor, si spectatorii, indiferent de rang sau statut.

Duminica la Hipodrom. Sursa dupa click

In 1960, pe Hipodrom avea sa aiba loc ultima cursa, deoarece Ceausescu planuise desfiintarea lui pentru a construi Casa Scanteii (actuala Casa Presei Libere). El considera ca locul cailor nu este la parada ori la curse, ci in fata carutelor, iar locul altora este in mezeluri…

Pana in 2007, Hipodromul din Ploiesti, asa hodorogit cum era, inca mai era functinoal. Acum a ajuns sa fie considerat doar capat de linie pentru autobuze. Caii si calaretii ies in fiecare zi la antrenament, insa unul neproductiv din moment ce nu exista un cadru in care ei sa-si afirme nivelul si sa fie omologati.

Blocajul in care a ajuns Hipodromul de la Ploiesti se datoreaza unor litigii prelungite cu o firma italiana care castigase in urma cu cativa ani licitatia pentru a renova 20 de hectar din terenul hipodromului, si careia i s-a alocat suma de 4,5 mil. e. Restul de aproximativ 300 de hectare  a ramas in proprietatea primariei, caci in 2002 Adrian Nastase desfiinteaza asociatia “Cai de Rasa” trecand-o in patrimoniul Regiei Nationale a Padurilor Romsilva. In acest fel, Hipodromul din Ploiesti devine proprietate publica a statului. In prezent, se afla 1540 de cai in herghelia nationala.

Aceasta inseamna ca anual, o parte din banii de la buget se duc in cresterea si ingrijirea cailor, care, insa, din moment ce nu au un spatiu proprice etalarii calitatilor si castigarii faimei, putand mai departe sa aduca un profit, devin doar o cheltuiala si nu o investitie.

Trapasul Romanesc, sursa dupa click

Romania este printre tarile din Europa care detine cele mai multe rase pure, in numar de 12! Sunt cai, precum trapasii, nascuti sa alerge, care au viteza in sange si care-si irosesc anii de varf alergand alientant in tarcuri. La 3 ani, trapasul este numai bun de antrenat in competitii, iar la 4 ani se apropie de maximum de potential. Caii cu obstacole ating varful la 14 ani. Dupa ce trec aceste varste critice si daca acesti cai fantastici, de rasa pura, nu au fost omologati, nu le-a fost certificata valoarea, ei nu mai pot fi introdusi intr-un circuit  competitional, si daca ar face-o, oricum n-ar fi pentru a castiga. De asemenea, pentru a deveni armasar reproductiv, caii trebuie sa aiba un anumit palmares. Fara el, valoarea lor nu poate fi demonstrata si ca atare nu pot fi alesi pentru a aduce o noua generatie de campioni.

De asemenea, valoarea lor materiala fluctueaza in functie de numarul de concursuri pe  care le are calul la activ dar si de deschiderea pe care o piata o are pentru astfel de concursuri. In Romania, in perioada in care au loc concursuri de echitatie, un cal trapas poate costa si 3000 e, iar in perioadele moarte (cam ultimii 2 ani, de exemplu), valoarea ii poate scadea chiar de 10 ori! Iar asta in conditiile in care in Occident, un cal pur sange se vinde de la 10.000 de euro in sus. Fluctatiile se explica prin faptul ca achizitionarea unui cal poate insemna un profit viitor, in circumstante propice.

Frumosul Lipitan

O situatie trista o au si cei care se ocupa de cai si care isi dedica viata echitatiei. Desi in codul muncii exista meseria de jocheu, pentru a primi salariu conform cu statutul trebuie ca jocheii sa fie atestati. De cine? In prezent, jocheii sunt incadrati ca muncitori necalificati deoarece nu are cine sa-i ateste…

 

Bineinteles ca s-au dezvoltat, pe de o parte Turismul Ecvestru, si pe de alta parte hergheliile in regim privat, care, contra unei sume lunare, ofera conditii si ingrijire cailor. Dincolo, insa, de calaria de agrement… ramane destinul ratat al unor cai cu un potential de invidiat, care isi risipesc forta si eleganta pe zi ce trece.

In timp ce tarile Occidentale stiu sa valorifice frumusetea acestor animale si de ce nu, sa speculeze admiratia oamenilor pentru ele, Romania se complace in starea de “a avea” dar “a nu face nimic”. Din nou, Romania este tara cu munti, dealuri si campii, mari si bogatii naturale, dar pe care nu o cunoaste si nu o viziteaza aproape nimeni. Pentru ca ea nu se face cunoscuta nimanui.

Este dezarmant faptul ca acesti cai sunt pregatiti in fiecare zi pentru a concura, dar nu au unde. Sunt pregatiti in fiecare zi pentru a primi aplauzele oamenilor, dar in jur este numai tacere.

PS: intotdeauna exista The Other Side of the Story, dar e bine sa le luam pe rand.🙂

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s