- “Apoi dragostea merge pe rimele cantecelor- cine sta sa observe ca sunt siropoase si banale? – din localurile in care isi dau intalnire. Dupa doua-trei intalniri pot deja sa rimeze, in ecou reciproc, dumneata cu dumneata, iar dupa cinci au trecut la tu, care rimeaza atat de des cu rendez-vous. De la a sasea intalnire rimeaza soapte cu noapte, apoi imediat o noapte cu luna cheama cu necesitate iubirea nebuna. Dupa ceva mai mult de zece saptamani urmeaza incercarea, in care el se simte singur si isi spune ca, de fapt, iubire nebuna rimeaza mai bine cu minciuna, iar ea se crede inselata si simte nevoia sa rimeze chinul ei amarnic cu zadarnic. Apoi in povestea lor rimele se precipita: intalnesc rimeaza din nou cu iubesc, iubesc cu marturisesc iar gura ei dulce n-are rime si nici pereche pe lume.
- In fine, pentru ca iubirea lor e fericita, au rimat si ei nunta ca-n povesti cu Bucuresti, desi, ar fi fost atat de usor sa-si strice rimele vietii, ca atatea alte perechi… “
Fragment din “Intoarcere in Bucurestiul Interbelic” de Ioana Parvulescu
Advertisements
imi faci poftaaaa
Asta si vreaau! 😀 Am inceput s-o citesc dupa ce am gasit melodia din Telecinemateca…
E la fel de frumos scrisa ca si In intimitatea secolului XIX.
inca nu am citit nimic de Ioana Parvulescu. dar nu e timpul pierdut! 🙂
Pe filme-carti.ro si bibliotecababel.wordpress.com au aparut doua recenzii la noul ei roman, “Viata incepe vineri”, iar Rontziki scrie despre “Povesti de dragoste la prima vedere”. 😀
multumesc. POvesti de dragoste.. o am si eu aici, inca nu am avut timp sa o citesc.