Record

Azi, in acelasi compartiment de metrou, de-a lungul celor doua siruri de scaune, eram sase cititori!! Sase- pierduti si cufundati in cartile noastre, incercand sa ne scuturam de somn sau continuand natural la 9:15 dimineata, noaptea de lectura care se incheiase!…; cand am intrat si mi-am scos cartea din geanta, am simtit un mic fior. De incantare.

Pe de alta parte, ma gandesc si ca unii dintre noi nu prea mai avem timp  (destul) acasa pentru citit- atat cat ne-am dori. Citit pe indelete, fara sa fii nevoit sa te rupi de carte cand ti-e povestea mai draga.

Nu stiu care-i treaba cu sondajele de opinie despre ne-cititiorii si ne-cititii din Romania, dar cine calatoreste cu metroul sigur a sesizat ca in ultimii 2-3 ani peisajul s-a schimbat. Pentru mine calatoria subterana incepe sa devina sursa de inspiratie pentru viitoare lecturi. Acum, de exemplu, citesc “Minunata lume noua” de Aldous Huxley, inspitita de o cititoare care citea in engleza “Point counter point”. Mi-am adus eu repede aminte ca-mi placuse tare mult “Geniul si Zeita” iar Moonlightblues imi recomandase “The doors of perception”.

Cartile citite sunt foarte variate… de la cartile din colectiile ziarelor (acum la moda e Adevarul), trecand prin sf-uri (zilele trecute am vazut un tip citind “Fluviul Vietii” de Farmer. Mai ca-mi venea sa-l intreb cum de-a trecut de jumatate, pentru ca mie mi s-a parut o carte destul de slaba pentru cat de laudata este… nici macar ideea cu personajele- personalitati reale nu mi s-a parut atractiva- pur si simplu nu erau deloc veridice, dialogul parea un continuu monolog sau o prelegere stiintifica, legaturile dintre ele nu erau foarte incarcate de tensiune si emotie, iar felul in care evolueaza povestea, cu salturi marete de logica, m-a debusolat total. Stiu c-am fost foarte dezamagita de cartea asta si nici n-am terminat-o. Cine stie ce surpriza mi-ar fi rezervat la sfarsit), carti de self-help (mult Salome- e la moda de cativa ani) si ajungand la clasici… Inca se mai citesc clasici, in ciuda corului de bocitoare care anunta de zor uitarea lor sub un vraf de autori contemporani. Am vazut o “femeie la 30 de ani” chiar saptamana trecuta, in aceeasi editite, micuta, nostalgica, cu coperta verde.

In rest, sunt foarte curioasa in legatura cu noul format de carte…

4 thoughts on “Record

  1. Costi says:

    O sala de lectura subterana… Chiar e stimulanta o atmosfera de genul asta (alaturi de schimbul de idei de pe blogurile cititorilor de literatura).

  2. Şi eu am fost surprinsă în ultima vreme de clubul de lectură subteran🙂 Tare îmi place când reuşesc să văd şi ce carte citeşte cineva. Într-adevăr predomină lectura colecţiilor de la ziare, dar am văzut şi multe altele…Foarte fain! S-o ţinem tot aşa!

  3. feeria says:

    Costi, sa stii ca da.🙂

    Belle de Jour, la data la care am scris articolul n-o luasem, doar anuntam curiozitatea. Pana la urma am cumparat-o si este o frumusete de carte.

    Discutam cu cineva ca tare-ar fi misto o colectie de poezie in formatul asta deosebit. Un fel de carti-talisman. Ce-as mai purta un Nichita sau un Sorescu cu mine…

    Rontziki, am mai observat si in autobuze, dar mai putin, pentru ca e prea aglomerat si inconfortabil. Eu n-am putut niciodata sa citesc in autobuz chiar si la drum lung, cand stateam jos, pentru ca ma fura peisajul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s