N-am mai vorbit despre

cartile pe care le-am citit in ultima vreme, despre cele pe care vreau sa le incep si alea pe care le-am inceput si le-am abandonat sau pe care le citesc acum. Ma speriasem un pic de obsesia pe care o capatasem de a “scrie despre”; de fapt, ce ma obsedeaza pe mine este teama de a nu intra cumva intr-un joc meschin al lui trebuie, al unei datorii sau a unei presiuni. Poate la un moment dat o sa-i dau de furca acestui mecanism ciudat. Asa cum unora le-a luat mai mult sa iasa din inertia mentalului comunist, asa mie-mi ia mai mult de-a ma desprinde de 16 ani de scoala, in care pana si pasiunile aveau un deadline si erau evaluate. Imi aduc aminte de piesa lui Chilian, “Intoarce-te cand dorm”.

Acum mi-a trecut prin cap ca poate trebuie sa schimb ceva in felul in care “scriu despre”, ca poate mi se pare mie ca-i prea monoton, ca prea o fac la fel de un an.

Asadar, la nimereala si cu entuziasm, despre ultimele lecturi.

(1) Magazinul magic de jucarii, de Angela Carter

Asta a fost ultima carte citita in 2009. Nu mai tin minte in ce context am comandat-o de la Leda. Posibil sa fi fost o combinatie de promotie  + pret mic + grafica faina pe coperta I. Numele Angelei Carter imi aterizase pe la urechi, dar nimic notabil care sa fi si ramas in memorie. Mai tarziu, dupa lectura, am cautat cateva informatii despre scriitoare si am aflat ca e destul de apreciata, si ca romanciera, si ca dramaturg.

Am ezitat in a citi cartea (acum ma intreb de ce-as cumpara carti pe care… as ezita sa le citesc?! si imi dau seama ca era evident sa ma atraga din moment ce atunci eram fascinata de psihologia basmului- inca sunt) pentru ca mi-a fost teama sa nu ma tarasca intr-o povestioara subtirica si penibiluta, fara prea multa carne pe os, plina de rabufnari hormonale adolescentine al carei punct culminant este atunci cand toata lumea si-o trage cu toata lumea. Iar titlul cartii nu ajuta nici el.

Pana la urma povestea este despre o adolescenta care, da, este in plina descoperire a feminitatii, prinzand curaj in a-si explora emotiile, sentimentele, corporalitatea, ce ramane orfana si este nevoita sa se mute ca unchiul sau ciudat, un tiran cu preocupari copilaresti, care conduce un magazin de jucarii (si o familie timorata de prezenta lui) si care, in timpul liber, da spectacole cu marionete. Se muta cu fratele ei mai mic, un copilas autist, care traieste doar pentru machetele lui si face scurte calatorii in real doar pentru a se asigura ca legile lui au ramas acelelasi, si cu surioara de doar 4 ani.

Inceputul romanului mi-a adus aminte de Regina de Gheata (Alice Hoffman). Ambele surprind sentimentul de culpabilitate al copilului care pune in legatura evenimentul fatidic, moartea parintilor, cu o incalcare a unei reguli, a unui tabu. In cartea lui Alice era vorba despre dorinta ca mama sa dispara, pentru ca nu a fost disponibila emotional, iar in cartea Angelei Carter este vorba despre pedepsirea exprimarii sexualitatii si autoerotismului.

Lucrurile devin interesante si terifiante atunci cand “printesa” se trezeste azvarlita intr-o lume mizerabila, ca intr-un basm rasturnat, in care implinirea eroului este atinsa pe fundul prapastiei, si nu odata ce ajunge la bogatie. Este drept ca, in orice basm, Eroul are de infruntat multe pericole si trece prin calirea spritiului.

Familia unchiului este extrem de ciudata, si pare sa fie mereu influentata de ceva ocult, supranatural, ceva la limita dintre divin si animalic- ceva divin strecurat in cea mai intunecoasa vagauna. Cei doi baieti, nespalati, cu apucaturi grobiene, care nu sunt de fapt fiii lui, au gesturi care surprind prin gratie si un soi de siguranta instinctuala, sunt muzicieni talentati, unul cantand la flaut si altul la vioara, si isunt destul de diferiti, unul fiind taciturn si misterios, altul jovial, folosind umorul pentru a supravietui, inca o zi, in casa unchiului. Deloc intamplator, exercita o fascinatie hipnotica asupra fetei, care simte atractie si respingere in acelasi timp, si care ajunge, in final, sa se lege de el- ca si cand toate intamplarile ar fi fost o repetitie pentru incununarea unei relatii atat de ciudate… intre doi oameni veniti din lumi diferite care insa se intersecteaza undeva, poate exact in punctul in care soarta poate “coti” viata oricui.

La un moment dat povestea Angelei isi pierde din intensitate, pentru ca mi s-a parut ca dupa felul dramatic in care s-au derulat primele parti ale cartii, dupa ce fata ajunge la unchiul ei totul o ia pe o panta descendenta. Intr-un fel, mi s-a parut foarte potrivita incetinierea ritmului pentru ca mi-a dat sentimentul resemnarii, a dezilulziei, al abandonarii, fata aflandu-se intr-o situatie fara iesire, la care trebuia sa se adapteze cum poate mai bine. Exuberanta a disparut, curiozitatea este infranata, aripile sunt ciuntite.

Basmul acesta modern, care tine o poveste la limita dintre real si magie, atat cat sa imprime mister si fantezie realitatii si sa o pastreze intr-un cadru posibil, are cateva calitati care o fac pe Angela Carter o scriitoare faina. Personajele sunt memorabile, usor de vizualizat si palpabile,  cu  o “psihologie” proprie, atmosfera romanului este cu totul speciala, apasatoare si in acord cu tonalitatea sumbra a povestii, iar unghiul din care este privita realitatea are ceva… “deformat”, distorsionat, ca si cand totul ar fi filtrat de mintea cruda, traumatizata a unei adolescente in care pulseaza in acelasi timp Thanatosul.. dar si Erosul.

Mi-ar fi placut sa aflu mai multe despre Unchi! Despre Unchiul Philip si despre teatrul lui de papusi… despre felul in care el isi punea in scena fanteziile morbide, despre dualitatea lui, as fi vrut sa-i urmaresc pe Melanie si Finn in viitoarea lor viata… si as fi vrut sa-mi spuna mai multe despre legatura cel putin dubioasa dintre matusa si cei doi baieti.

Leda a mai publicat o carte a Angelei Carter, Nopti la Circ, si sper sa continue seria de autor, pastrand ilustratia copertelor care mi se pare extrem de reusita si potrivita.

Ilustratoarea se numeste Roxanna Bikadoroff (editura Leda a trecut-o drept Roxana)- pe siteul ei pot fi admirate si alte lucrari.

Altele… pe care mi le doresc, de la The Book Depository:

In timp ce citeam cartea tot imi venea in minte o piesa pe care o ascultasem la un moment dat in Carturesti, si care suna a ceva saltaret, cu refrenul “You’re a puppet on a string”. Am cautat-o de-am capiat, pentru ca mi se parea ca se potriveste atata de bine cartii. Pana la urma este vorba de Koop cu Strange love.

Incet mi-am adus aminte de ce n-am mai vorbit despre… pentru ca imi ia (prea) mult s-o fac.😀

(2) Magia pentru incepatori, de Kelly Link

O carte citita la scurt timp dupa ce am terminat Magazinul magic de jucarii. Era in biblioteca si era pe aceeasi linie fantastica si era un volum de povestiri, pe care le puteam citi una cate una, introduse in sirul altei lecturi. Kyo a scris si el despre volum, pe CititorSF, si pare ca i-a placut. (cata rabdare sa iei la puricat fiecare povestire… mie un volum de nuvele, povestiri, etc., imi lasa o impresie “la fel de” unitara ca si un roman, desi nu exclude  partea cu “care mi-a placut mai mult” si “care mai putin”- Mi-au placut “Geanta fermecata”, “Marele divort” (desi era fain daca o dezvolta mai mult), “Hortlakul”, “Piele de pisica”, iar la celelalt pol- “Un plan in caz de zombie”, “Canoniera”.

Am inscris-o pe Link intre scriitoarele pe care ar merita sa le urmaresc pentru ca are o imaginatie surprinzatoare, este o tipa cu idei, iar mie imi plac la nebunie ideile deoarece le pot dezvolta mai departe  prin imaginatia mea, pentru ca transmite cu usurinta atmosfera- feelingul cadrului in care se descoase povestea,  si pentru ca face toate astea intr-un mod relaxat, lasandu-se ea insasi in voia fanteziei, sa vada in ce directie o duce firul magic.  E o scriitoare la care am simtit ca, desi a gasit o reteta- stilistica- pe care o respecta in scrierile sale, exista mult imprevizibil in felul in care adauga si inlantuie elementele fantastice, ca si cand orice combinatie este posibila, iar sentimentul ca orice este posibil e tare placut. Reversul este acela ca ii lipseste coerenta, si ajunge sa adauge “ciudatenii” ca intr-un fel de “bestiar”, nedezvoltandu-le intr-un fel sau nu destul. Este drept ca faptul ca scrie povestiri este un avantaj pentru ea; concentreaza destula nebunie si apoi o abandoneaza, pentru o alta.

Inca un aspect foarte fain la povestirile ei este ca au un impact vizual puternic, alimenteaza mentalul cu bizareriile si fantasticul care sunt prezentate fara introduceri, fara pregatiri si justificari, presupunand a priori ca cititorul accepta regulile jocului si este gata sa “creada” intr-o astfel de lume. Modul asta de a introduce- fara a introduce- un subiect fantastic e foarte atragator, dar, cred eu, dificil.

Link este buna; proaspata, imaginativa, curajoasa. Nu ma potrivesc cu ea la stil si la ce inteleg eu printr-o lectura bogata- mai axata pe interioritate decat pe cadru-, insa a fost o experienta faina.

10 thoughts on “N-am mai vorbit despre

  1. nu i-a placut lui kyo volumul, iti zic eu, a zis de bine ca sa nu para prea al naibii😛

    mie in schimb imi place mult autoarea, i-am citit toate colectiile (…cred) si are o imaginatie foarte misto. chiar si in povestirile fara sens lipsa actiunii coerente se compenseaza cu stilul si ideile. preferata mea de pana acum e rescrierea de la ‘craiasa zapezii’, care *cred* ca e in magic for beginners, dar nu pot sa bag mana in foc (si nici nu mai stiu cum se numea).

  2. Irina says:

    Mda, Kyo- the good guy.😀
    Si mie mi-a placut, si oricand as mai citi ceva scris de ea.
    Erm… nu cred ca e.😀 dar e faina ideea; imi plac rescrierile de basme.

  3. Irina says:

    Stai, stai, ca inca n-am citit decat o carte!😀 Oricum, ar fi chiar misto sa dau peste o scriitoare careia sa-i fiu cu adevarat fana.😀

  4. gasesti povestile in engleza si la Carturesti, in editiitle alea cate doua: una clasica si una moderna, in cazul asta grimm si carter; sau, le gasesti pe net for free🙂

  5. merita daca n-ai si vrei grimm in engleza; eu din pacate am si grimm in engleza si carter in format electronic; imi printez din cand in cand cate o poveste, imi place s-o iau in doze mici, cum manaci crema de ciocolata, cate o lingurita pe rand😀

  6. Irina says:

    Si eu printez cate un capitol dintr-o carte electronica… Voi cauta si eu Angela Carter. Imi place ciocolata.😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s