Contabilitate

Uneori ma observ facand ceva ce in adolescenta uram din tot sufletul: contabilizez relatiile apropiate, realizand bilanturi, calculand cheltuielile anuale, pierderile si eventualul profit- daca e. Desi niciodata nu ies pe plus, pentru ca niciodata- nimeni, nu a pututut si nu va putea fi imaginea/varianta mea perfecta, si tocmai asta-i farmecul relatiilor (intalnirea lui “ego” cu “alter”), continui sa fac asta din ce in ce mai des. Inainte credeam ca doar persoanele in varsta devin contabilii vietii lor, din cauza ca anii care trec si tocesc trupul, mintea,  mai tocesc putin si sufletul, rontaindu-l pe ici-colo cu necazuri, tristeti si neimpliniri. Cum nu-i vorba nici de unele nici de altele- in sensul tragico-fatalist- ajung la concluzia ca a fi contabilul vietii tale inseamna doar a te asigura ca exista niste repere concrete in haosul emotional al relatiilor, ca, macar teoretic, poti fantaza la un echilibru intre a darui si a primi, si ca exista motive, si nu scuze sau intamplari, pentru care unele relatii inceteaza sa mai existe.

Odata ce am luat creionul in mana si incep sa adun si sa scad, deja nu mai simt nici o nevoie sa duc la bun sfarsit calculul. Azi nu e timp pentru bilanturi. Vine primavara.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s