the pianola

(citeam “Una sau doua gratii” (din volumul “13 povestiri”), in care unul dintre personaje, destul de plicticos, caruia Huxley ii dedica la inceputul povestirii o teorie fascinanta despre lingvistica, acuratetea sensului si ideea exprimata, vorbeste despre ce este aceea o pianola. Am trecut lejer peste subiect, pentru ca mai tarziu, cand am inceput o “integrala Nick Cave”, sa dau peste aceeasi pianola, intr-o  animatie foarte foarte frumoasa, “The Cat Piano”; un motan melancolic aude intr-o noapte cantecul extraordinar al unei pisici, si din dorinta de a se apropia mai mult de ea, incearca sa cunoasca acest instrument- unde ajunge mai tarziu, asta-i alta treaba)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s