dans in culori

***

Regret, dar

am abandonat cartea Eleganta Ariciului. Acum doua saptamani parca nu mi se parea nimic aiurea in chestia asta. Ieri am ascultat la munca o emisiune pe Radio Cultural despre (God!) efectele utilizarii internetului- despre care am scris si eu, dar dintr-o perspectiva ceva mai cognitivista. Vazandu-mi de-ale mele, mi-a ajuns la urechi o singura chestie “… si tot mai multi studenti au dificultati in a termina o carte inceputa”. Si-am zis Da!, un lucru care imi scapase. Dupa cum navighez printre paginile de internet, cautand, pare ca si in cartile pe care le citesc incep sa caut ceva. Negasind- poate de la primul capitol, poate dupa 200 de pagini-, le las, si incep sa caut in altele. Daca in cazul navigarii pe internet, cautarea este una constienta si clara- vreau filme, informatii de un anumit fel, etc.- in cazul literaturii cautarea este mai confuza, pentru ca are legatura si* cu cerinte sufletesti, produse de stari, dispozitii, doruri si alte cromatici emotionale.

Presiunea fericirii

Imi place vremea asta, vara asta tomnateca, cu ploaie, nori (cirus, stratus, nimbus? Zilele astea m-am gandit la Teoria Norilor ), cu strazi gri si banci care se usuca atat de repete, pe care te poti aseza, simtind racoare, vant, copaci scuturati. Intr-o vara orbitor de senina, enervant de luminoasa si sufocant de fierbinte, planeaza uneori si o datorie de a te simti… senin, luminos si fierbinte. Zilele astea racoroase m-am gandit la presiunea de a fi fericit. Gandirea pozitiva, care ne otraveste de ani buni- si pe noi, pe americani i-a capiat deja- pe americanii care daca simt cumva ca le da tarcoale o geana de tristete, se panicheaza si se imbuiba de medicamente, strigand “depresie!”. Incet, si la noi- si pe noi. Si totusi, in adancurile alea de care fugim, gasim cele mai neasteptate comori.

Log Lady intros…

Nu mai stiu daca pe vremea cand s-a dat si la noi Twin Peaksu, la inceputul fiecarui episod era doamna cu busteanul care spunea niste chestii misterioase si complicate, dar care aveau sens si sunau si foarte bine.

“Sometime ideas, like men, jump up and say ‘hello’. They introduce themselves, these ideas, with words. Are they words? These ideas speak so strangely.

“All that we see in this world is based on someone’s ideas. Some ideas are destructive, some are constructive. Some ideas can arrive in the form of a dream. I can say it again: some ideas arrive in the form of a dream.”

Viata merge-n cercuri,

da- desi imi place sa cred ca-s spirale- faci o bucla, te intorci la ceva petrecut, dar ii dai alt sens, si mai urci- si-apoi mai cobori, mai intelegi, si tot in sus. Exista un lucru care nu inceteaza sa ma fascineze- repetitiile. Evenimente, situatii, contexte- care se repeta. Cu alte personaje, poate chiar si in alte decoruri, dar scenariul e acelasi. Duble la filmare. Pana cand scena iese perfect. Totul e ca atunci cand va iesi- filmul-, sa mai fie inca cineva in sala…

Ordinea

Pana acum ceva timp, nu intelegeam oamenii care, odata ce primeau ceva sau isi cumparau ceva- un obiect decorativ, ceva de expus sau de pus la vedere- pentru sine, pentru altii- indesau obiectul respectiv in cate-o cutie, pe care-o puneau bine, la pastrare. Casa lor parea sa nu poarte urmele altora- nici macar ale lor. Dar e o logica aici, e o logica chiar instinctuala, bazala. Lucrurile noi- in viata- au nevoie de spatiu- pentru a se aseza. Daca spatiul nostru este mereu ocupat, cam cat timp credem ca le vom putea inghesui pe toate?

Inainte de somn

mi-a venit intr-o noapte ceva un fel de panseu bizar- l-am notat intr-un carnetel destinat, odata, viselor. N-am notat decat patru vise- atat de ciudate ca nici nu mi le recunosc.

Ca scorpionul care-si musca coada singur, administrandu-si veninul, devenind imun la sine insusi.

Ce bine-ar fi daca macar noi- pentru noi- am fi inofensivi.

Pe firul de mai sus

O carte de psihologie foarte interesanta, desi nitel greoaie, pentru ca e vorba de cazuri de analiza in care uneori uiti de unde-a plecat terapeutul si te miri de unde-a ajuns. Hrana care otraveste.

Si cum fu Bookfestul…

Momentul cel mai frumos a fost plimbarea desculta. Cat de prietenos poate fi asfaltul cu talpile.

One thought on “dans in culori

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s