A summer place (Impotriva fericirii)

Desi as-ar parea, nu exista o contradictie in termeni aici. Sunt de luat impreuna, ca si viata, cu verile si iernile ei cu tot.

Am gasit o carte care chiar sa merite citita- de toata lumea-, in special de cei care isi amana fericirea – va fi bine cand…- sau a care-si atarna fericirea de un om, de-o masina, de-o idee. De fapt, pentru toti care au fost intoxicati cu gandirea pozitiva, cu mimetismul bunei dispozitii, cu falseturile zambite si pupicurile date din varful buzelor, niciodata indoind linia fina si sincera din jurul ochilor.

Momentan, o gasesc o carte foarte buna, cu idei- daca nu noi- oportune. In plus, scrise cu talent, cu sensibilitate, de catre un profesor de psihologia literaturii, care introduce si mici note biografice, care sporesc sentimentul de autenticitate al cartii.

Razbate din fiecare pagina anxietatea aia existentiala atat de draga mie, momentul cand te simti la granita dintre confort si disconfort, starea de agitatie creativa, de framantare si cautare, fara a-ti parasi locul. A trai mai profund, mai sincer, implica si a trai in incertitudine, in tristete si regret, ocazionala melancolie si disperare. Dar cine-si doreste sa traiasca sincer, sa se simta pe sine cat mai bine? De fapt, care-i avantajul in a trai asa, altul decat a nu mai fi capabil sa te ascunzi de tine, si a deveni mai responsabil fata de viata ta? Fata de cum ti-o traiesit, simtind cat e de greu sa discerni intre ce au pus altii in tine, ce e dat, si ce incerci sa construiesti tu, prin fortele proprii.

Mi-a placut sentimentul pe care mi l-a dat imaginea unui univers jucaus, in continua evolutie, pastrand insa formele sale vechi- imbinand necunoscutul cu familiarul (era o teorie… teoria fractalilor), un univers plin de neprevazut, pe care incercam, din teama, sa il reducem la lucruri atat de simple. A avea controlul nu numai ca-i o utopie, dar e si limitativ.

Wilson ofera cititorilor un time-out, in care sa fie… liberi de a fi, pur si simplu. Nu a fi ceva, cineva, nu a fi pentru cineva sau ceva sau, mai rau, a fi candva. Permisiunea de a te simti neadecvat, neconcordant, nepotrivit… adica persmisiunea de a fi complet, fara sa fie necesar sa-ti tragi mastile pe tine chiar si in intimitate.

(prezentare misto in yorick- Falsul si fericirea de plastic)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s