Who’s the man?

Ocazional imi place sa ma consider barbata, chiar daca lucrurile pentru care ma consider barbata sunt chestii de bun simt, pe care e bine sa inveti sa le faci singur, chiar daca esti femeie si chiar daca presupun mesterit prin matele unui calculator.

Mie intotdeauna mi-au placut calculatoarele…😀 De fapt, cand ma bantuie indoielile existentialo-profesionale, cochetez cu acest vis aproape erotic de a-mi petrece orele suplimentare intr-un santier de birouri ticsit cu monitoare, rackuri, ochelaristi si pletosi, si-n care in cel mai rau caz mori sugrumat de glezne de cabluri utp, si nu din supradoze de otrava pentru sobolani. Dar ca visul sa fie de-a dreptul depravat, no laptops alowed!


Imi place si softul- poate-s printre putinele persoane carora le place sa-si reinstaleze windowsul mai des decat este nevoie, cu tot cu programe si updateuri si tot-, dar si hardul- iar aici vine partea interesanta.

Inca din liceu, de pe vremea cand invatam, oarecum inutil si neaplicativ, turbopascalul, mesteream nevoie mare pe la placute, hdduri, si alte chestiute mecanice.Anii de frecat si schimbat hdduri si cdroame si alte porcarii si-au dovedit utilitatea, in schimb.

Confruntata cu o situatie gen montat hdd vechi in sistem nou, am reusit ca o sambata banala sa se transforme intr-o zi triumfatoare. Si cu putin de noroc. Am gasit un cablu ide, stingher si deprimat, abandonat la rebuturi, unde nici nu-mi imaginam si unde nimeni nu-mi dadea sanse- in carrfour.

Am amanat aproape un an si jumatate aceasta chestie, pe motiv ca “e prea complicat, cere prea mult timp”. A cerut ceva timp, e drept.

Complicaciunea a intervenit cand nu puteam accesa niste fisiere continute pe partitia de sistem, dar am invatat cum sa importez (sau sa import? Cum o fi) si certificate de autenticitate.

Si-asa, mi-am recuperat- iar aici vine o parte chiar dubios de nelinistitoare- aproape 4 ani din viata, gestionati rezonabil in 200 de Giga.

Mi-am recuperat poze- ohooo gramada de poze!-, filme, muzici, carti, anii de facultate si nebunia de la licenta, si ce nebunie! Mi-ar placea sa mai cunosc acum luxul de a fi psihotic din cand in cand, de la prea multa munca; asta-mi lipseste tare mult. Arderea neuronilor, intr-o dulce tulburar bipolara.

In fine, ideea e ca, dupa cocoseala si cantecul gainii pintenate, careia tocmai i-a crescut a treia creasta, m-am simtit cumplit de normala si in perfect aliniament cu firea mea si placerea de a mesteri la si mai ales in calculator.

Ma simt mai intreaga cu 200 de giga, iar tehnologia a mai castigat acum o treapta printre lucrurile importante din viata mea.

Pana una alta, am regasit chestii foarte misto…  de care uitasem complet. Fiecare director, fiecare fisier, mi-a deschis o mica carare catre cea care-am fost acum 3 ani… nu pare mult, dar atatea s-au schimbat de-atunci!

La filme am gasit un documentar foarte misto, Century of the self, pe care-l recomand negresit! Are patru parti, informatii relevante si o viziune interesanta asupra evolutiei societatii de consum, a tacticilor de manipulare si a felului in care psihologia maselor a castigat tot mai mult teren in incercarea marilor companii de a mobiliza si trezi in consumatori nevoile cele mai irationale.

AICI – pe google videos- poate fi vizionat integral!

De asemenea, am mai gasit vreo 30 de filme vechi, pe care nu cred c-am apucat sa le vad pe-ndelete, dar le-am descarcat in nestire, ca nu cumva sa se termine vreodata internetul si sa nu mai aiba!😀

La muzici am redescoperit apetenta pentru mixed saladuri.😀 Locul in care Pink Floyd se intalnesc cu Romina si Albano Power, iar Anda Calugareanu cu Liv Kristine, iar melodie ca “Another day in paradise” statea fara jena langa “Billingual” a lui Jose Nunez. Am remarcat ca de la o vreme fac niste fixatii teribile pe cate-un artist/cate-o formatie sau pe cate-o melodie, pe care-o asociez cu o stare, o dispozitie de prelungit, si nu mai am disponibilitate sa mai rasfoiesc si restul de playslit.

Ei, si-asa am dat peste… (si-acum ascult ca am curaj😀 )

La poze am gasit… si negasitul! Unele dintre preferate:

(asta face parte din seria bunny suicides- delirant)

si asta, pe care nu mai stiu cine-a facut-o, dar mi-a placut si-mi place mult

da, si… o_o

Mmm, asta-i post cu Va urma!

2 thoughts on “Who’s the man?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s