Intre cosmar si dulcegareala

Am renuntat de curand la doua carti, din motive foarte diferite. Mai de mult ma amuzam la o chestie… ce tind sa avansez multe ipoteze despre firul unei carti, inca de la primele pagini, si incep asteptarile, temerile, legate de poveste, de personaje, de autor. Si cum intr-o perioada aveam mai multe ipoteze decat carti finalizate, am zis sa inventez o rubrica “Ce cred ca se va intampla in cartea pe care n-am terminat-o inca”. Sau ceva de genul asta, nu mai stiu cum spusesem.

Acum inaugurez alta rubrica… In loc de carti citite, Carti abandonate. Daaa, problema mea cu abandonul cartilor e veche, dar unele au fost chiar deplorabile, altele m-au enervat la culme, iar altele nu s-au potrivit cu “starea mea”.

Pe lista recenta,

Dulcele Sarut al Daliei, de James Ellroy. Subiectele misterioase, cu crime ciudate, detectivi haituiti de proprii demoni, dar irezistibil de atragatori si curajosi, si drame mai mult sau mai putin romantate, colaterale imi plac foarte mult, iar James Ellroy este printre cei mai buni scriitori de astfel de romane noir. “Dulcele sarut al Dalilei” e prima carte din seria The LA Quartet, din care mai fac parte “Marele Niciunde”, “L.A. Confidential” (ecranizata cu mare succes), “White Jazz” (care va fi scos in 2011, din cate stiu)- in curs de publicare la Polirom, asta daca nu s-a publicat intre timp. Asa, tipul scrie chiar fain! Personaje puternice, ritm alert, subiect super interesant- si inspirat dintr-un caz real, chiar cutremurator, pe care l-am investigat la randul meu nitelus si este de-a dreptul oripilant. Toate premisele pentru o lectura incitanta, intunecata, de toamna. Si-asa a si fost, pana la jumatate cand mi-am dat seama ca timp de o saptamana intreaga in fiecare noapte am visat urat… dar urat! Psihicul meu fragil in perioada asta nu face fata…😀 E o carte pe care o trec pe lista de asteptare.

Ecranizarea filmului este… mai bine n-ar mai fi. Cand am vazut-o acum cativa ani, evident fara sa fi citit cartea, mi s-a parut chiar faina, dar acum imi dau seama cat de departe e.

A doua carte la care am renuntat – dar cred ca definitiv, sau cel putin  pana cand pacalesc pe cineva s-o citeasca si sa-mi povesteasca si mie despre ce e vorba- este una chiar luata recent, “Al treilea inger” de Alice Hoffman. Dupa ce-am citit, acum doi ani, “Regina de gheata”, am trait cu sentimentul ca “imi place Alice Hoffman”, dar de fapt imi placea doar cartea ei. Cartea asta de care zic acum e doar slab scrisa, intr-un ritm impropriu, cu niste personaje neverosimile in ceea ce priveste actiunile lor. Are potential de roman erotic, in schimb, ca in douazeci de pagini tot ce-a pulsat in mod real in ea a fost o tensiune sexuala intre o femeie si viitorul sot al surorii ei. In rest…

2 thoughts on “Intre cosmar si dulcegareala

  1. me says:

    Cartile abandonate…😀
    Poate ca uneori nu e timpul pentru ele… unele sunt mai bine intelese daca le citesti in copilarie… altele la adolescenta…

  2. Irina says:

    Ai dreptate cu toate motivele de mai sus, dar adaug si cele care tin efectiv de calitatea cartilor si de stilul in care sunt scrise. M-am lasat pacalita de promisiunea unor povesti extraordinare, dar cand am inceput lectura, mi-am dat seama ca modul de expunere, subtilitatea, sensibilitatea autorului erau cele care sufereau… nu ideea cartii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s