Goldfish V.2. + Blow Art + K-Pax

sau pe scurt, o seara obisnuita de vineri.😀

Acum mai mult de doua luni am primit un cadou drag, un pestisor auriu, care a supravietuit el ce-a supravietuit printre patru pisici, dar pana la urma si-a dat duhul de la prea multa mancare. Am uitat ca pestilor nu trebuie sa le dai chiar asa multa mancare, si-am zis las’ sa aiba sa-i trebuiasca, sa nu faca foamea, saracul, cat sunt plecata in weekend. M-am intors, pestele meu auriu era alburiu si cu ochii goi. Mi-a parut tare rau dupa el, mai ales ca avea o insemnatate anume acest cadou… viu, si tare, cum sa zic eu, incarcat de simboluri.

Mi s-a mai oferit o sansa, ca doar trebuie sa-mi exersez si eu cumva abilitatile materne- pisicile nu se pun pentru ca ele se cresc singure.

Asta e un carasel roscatiu, tare frumos, si, mai mult ca celalalt, este un fel de Bruce Willis in Die Hard, pentru ca de doua zile e plimbat din Obor, la munca, si de la munca prin Real la cumparaturi si apoi, in sfarsit, acasa. E un navetist, un aventurier, un exemplu pentru ceea ce inseamna capacitate adaptativa.

Sincer, cred ca e cel mai echilibrat membru al familiei in momentul de fata; sau cel putin potentialul lui psihic depaseste pe cel total al familiei.

La inceput s-a numit Nemo – doooh- dar acum i se spune Willis. Bruce Willis.

Sper sa-mi reziste si sa-mi traiasca. Duminica am sa-i iau un companion- inca nu stiu daca- i femela sau mascul, dar numele nu i-l schimb. Trebuie sa-i cumpar vas mare, niste plante, sa-i amenajez frumos casuta.

Voiam sa-mi schimb wallpaperul, in cinstea lui, si am dat sa caut dupa goldfish, si am nimerit – asa cum numai eu pot- pe un site super al unui tip talentat, pe nume Lawrence Yang (ce nume fain are!- si e si in zodia fecioarei- we’re special creatures, yes we are!), care face niste picturi interesante prin tehnica suflatului. Este destul de usor de folosit, iar rezultatele, cu putina rabdare, pot fi chiar spectaculoase- mai ales daca sunt completate de niste desene interesante.

Asta-i poza care m-a dus la el,

Tipul are doua siteuri- blow at life si suck at life– si ambele merita explorate. Sunt unele chestii chiar frumoase, finute, foarte decorative; unele sunt amuzante, altele au o atmosfera foarte…. interioara (cum sa zic altfel?), te poarta catre niste zone sufletesti care se ingemaneaza cu sentimentul ala de plenitudine si conexiune cu  pe care il ai cand asculti, vorba vine accidental, coloana sonora de la filmul K-Pax.

Am selectat cateva creatii, toate prezentate in cadrul atelierului, pentru ca mi se par mult mai frumoase asa… Imi aduc aminte de un alt articolas scris mai de mult despre atelierul unei alte pictorite- imi scapa numele.

Asta mi-a adus aminte de Fahrenheit 541- oare am sa mai citesc Sf-uri?

11 thoughts on “Goldfish V.2. + Blow Art + K-Pax

  1. gingav says:

    sa citesti sf-uri?!? de ce sa citesti sf-uri? cih! gruaznic! auzi, sf-uri!

    pe cind renuntarea la computer / internet?

    ~grin~

  2. Irina says:

    Uau, ai dreptate! Chiar seamana. Mai are Yang niste lucrari in care apar aceeasi omuleti misteriosi. Bine, mie in Mononoke aia mici mi s-au parut chiar horror.😀

    (Imi place cartea… chiar mult. Din pacate e foarte prost editata, iar asta ma scoate din sarite! Trebuie sa ma chiorasc bine sa prind textul de la imbinarea cotorului, iar foaia e tiparita stramb; nu-i de mirare ca am dat doar q20 lei pe ea, dar la cum e scoasa nici atat nu face)

  3. hm. micutii zei albi sint atingerea de maestru a lui miyazaki. horror?!? mie mi-au trezit instincte materne (!), imi venea sa-i iau pe toti in brate. m-au… topit.

    hm. eu am editia din 2001 de la macmillan si nu mi s-a parut prost editata or stuff.

    pentru linkul din text, indicatiile sint chiar aici, dedesubt, hihihi. chiar primul tag iti trebuie, ‘a’: adresa din link intra in ghilimelele de la ‘href’.

  4. Irina says:

    Instincte materne?😀 Trebuie sa ma mai uit o data la desen…😀 Oricum creatiile, ca altfel nu-mi vine sa le spun, lui Miyazaki sunt uimitoare. Si ce atmosfera aparte au.

    Da, bineeee, Macmillan! Eu am varianta de la Corint sau cum le zice, Tritonic, care fac niste gafe de te doare capul. Nu-s la prima experienta negativa cu ei. M-au cam chinuit si la Coraline. Oricum, chit ca rup foile si le citesc una cate una si tot continui lectura.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s