Am inteles care-i faza cu cartile!

Povestirile despre primele carti citite si despre dragostea de lectura nu-s tocmai cea mai buna metoda de a apropia tinerii de carti… Cam asa cum n-ai putea sa-i insufli cuiva pasiunea pentru mersul pe munte altfel decat luandu-l efectiv de mana si ducandu-l pe cel mai frumos traseu pe care-l stii! E ciudata, poate, comparatia dintre citit si mersul pe munte, dar sunt lucruri ce trebuie experimentate complet, direct. Nu-mi aduc aminte ca la 3-4 ani, cand am pus labutele prima data de buna voie si nesilita de nimeni, pe ditamai cartea Calutul Cocosat…

iar aici am pozele care sa ateste acel moment eroic! (Moment precedat in grandoare doar de ritualul pagan al pecetluirii destinului prin alegerea de pe tava- inainte sau dupa botez? Biserica ar trebui sa se pronunte in chestiunea asta- a rujului, oglinzii si… cartii.

… sa o fi facut pentru ca parintii mi-au povestit despre cat de misto e sa citesti.


Si cam asta e opinia mea despre faza cu cititul. Ca desi cartea este superba (Oh am uitat sa precizez? Da, e vorba despre o carte – Care-i faza cu cititul?– un volum coordonat de Liviu Papadima, care reuneste textele unor scriitori contemporani referitoare la citit, carti si alte aventuri livresti din viata lor), am gasit niste povestiri extraordinare, spuse de oameni deosebiti, talentati, dar nu doar la scris… ci talentati in a fi oameni (makes sens in my head!), ele se adreseaza si pot fi intelese doar de persoane care deja iubesc cititul.

Atractia pentru carti si dragostea pentru citit se prind cam atunci cand nu stii sa faci altceva decat sa te uiti la poze, cand crezi ca o metoda de-a intelege mai bine textul despre un calut adorabil este sa-l calaresti, literalmente, pana-l desali… si mai ales atunci cand intorci pentru prima data spatele lumii, pentru a fi singur cu cartea.

Independent de opiniile mele cu privire la scopul ei, cartea este o delectare totala. Din 26 de texte, patru m-au atins pana la emotie, iar doua mi s-au parut adorabile, iar senzatia aia de ace in nas ca si cand ti-ar da sangele la -20 gr. Celsius e o senzatie pe care incerc mereu s-o evit!

Adaug un lucru foarte important- ilustratiile superbe sunt facute de Irina Dobrescu, pe care am remarcat-o mai de mult pentru copertele pe care le-a desenat la Nemira- Colectia Bonton! In cartea de fata a putut sa se desfasoare.

A fost Paul Cernat, cu mazgalelile lui pe marginea cartilor de bucate si-a enciclopediilor, care si-a perfectionat desenul de pestisori pe atatea volume am impartasit sentimentul vinovatiei, pentru ca multe dintre cartile alor mei- si in special cele vechi, cu pagini ingalbenite bine- sunt semnate de manutele mele;

Cezar Paul Badescu, cu “Cititul ca sport extrem”– o mica si frumoasa fantezie cu un baietel care se-arunca, la propriu, intre filele cartilor; amintesc poza de mai sus- cu mine calarind cartea;

Mircea Cartarescu, care povesteste despre fluturi, carti pierdute si despre “A patra inima”. Am reflectat mult la cele trei inimi + 1, din poveste. Inima de cristal, inima tineretii, inima de fier, incandescenta, si inima de plumb, grea si incarcata a batranetii… Anul asta simt asa ca am o inima de burete- o inima care absoarbe ceea ce e in jurul ei, care acumuleaza, amortizeaza multe dintre socuri, si lasa creierul inca functional, si pe care, din cand in cand, incerc s-o storc, si de bucurii si de amaraciuni;

Bogdan Ghiu, in “Ce poti face cu o carte”, m-a razbunat! M-a razbunat atat de elegant si inteligent in fata “nazistilor” care cred in neintinarea fizica a cartilor, privind notitele si orice fel de adaugiri ca pe o alterare chiar calitativa a textului in sine!, si spune ca

(si eu am reactionat- mai nonverbal asa- alea sunt semnele mele secrete- inimioara pentru ca m-a atins, melcisor pentru a reveni la idee, si trei bete ca semne de exclamare pentru un posibil citat)

In lumina celor spuse de Bogdan, inteleg ca a imprumunta din carti dupa ce le citesc e o chestie chiar foarte intima. Cum s-ar zice, devin o carte deschisa pentru urmatorul cititor!

Bogdan Zografi mi-a deslusit misterul amneziei pe care si eu o impartasesc pentru “Sfarsitul cartilor”. El spune ca nu-si poate aminti cum se termina cartile, iar acelasi lucru il patesc si eu! Uneori mi se intampla si la filme. El preupune ca se trage de la prima sa lectura neterminata- Nicoara Potcoava, care i-a marcat un an din viata!

Caius Dobrescu, in simpatica povestire “Cartea care mirosea urat”, m-a pus in fata unei indeletniciri cam… dubioase! Eu miros cartile. Le adulmec, le amusin, le devorez olfactiv. Oricarui copil ii plac dulciurile, si eu ador cartile foarte vechi- iar asta pentru ca ele au un miros dulce, si probabil cand eram mica ma invarteam mereu printre carti vechi, ca d-alea noi nu erau prea multe- si prea interesante pentru ai mei. Unele carti noi miros foarte bine – proaspat, prietenos- altele au un miros cam intepator- s-a folosit, poate, o cerneala nu foarte eleganta, ca un parfum din ala tare si ieftin. Incantatoare povestea lui Caius!

si-ajuungem la… doamna pe care o iubesc! Ioana Parvulescu. Prima carte cu secret“. Ce dibaci si-a intitulat textul…. Prima carte cu secret, nu Cartea, lasand loc imaginatiei pentru a umple rafturile cu celelalte, multe, carti care tin secrete… ooo si asa este! Iar secretele pot lua foarte multe forme! Secretul despre care povesteste Ioana este trist si frumos in acelasi timp, si uman in toate aspectele lui.

Si cam asa cu frumoasa carte…

Inca un lucru bun de pe urma ei este ca mi-a confirmat o chestie pe care am inceput s-o cred tot mai mult. E bine ca nu-i cunosc pe scriitorii care-mi plac, pentru ca altfel m-as indragosti de ei. Iar de scritori romani contemporani… asta-i chiar periculos pentru sanatatea mea mentala. Dar nu strica daca le citesc cartile, nu…?

***

CRAP! Eu am dat 33 de lei pe ea, la carturesti, si ea, pe siteul editurii, este 21!! NU E CORECT! Nu stiu pe care sa urasc mai mult…. pe Editura ca nu-si obliga partenerii sa coboare preturile, sau pe Carturesti pentru ca ma pacaleste mereu sa iau cate-o carte, desi sunt porcos de scumpi. Nu mai scumpi ca porcii de la Diverta, asa e! Cred ca sa plateste aerul bun de-acolo!

4 thoughts on “Am inteles care-i faza cu cartile!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s