Migdale in caramel- Prima lectie pe 2011

Mai complicat e mai savuros, iar fara nu se poate

Pe 1 ianuarie am fost cam prastie- nu din motivele bune. M-am cam agitat c-o zi inainte, aerul de munte nu-i ca aerul de Bucuresti, si imediat am racit. Nas infundat, frumos curgator, raguseala- bucurii.

Un lucru nu suport- de fapt trei (cand vine vorba de buna functionare a corpului meu)- unul dintre ele este sa am nasul infundat. De cand ma stiu, de mica, am fost cu nasul infundat, cu buznarele pline de batiste/ servetele/hartie igienica, ba de la tot felul de alergii- care mi-au tradat in timp firea capricioasa si mofturoasa (multi n-ar fi crezut…)- fie de la raceli. Multe! Am un sistem imunitar falimentar complet!

Asa, si, cand am nasul infundat, nu mai pot simti gustul mancarii! (bine, asta i se intampla oricui, dar pentru mine o drama!)

E GROAZNIC!

Practic, am doar gusturile de baza, fara variatii, fara subtilitati, fara nuante, NIMIC! Am baut un vin fiert cu mirodenii- era dulce, am mancat alune de padure si migdale glazurate in caramel- erau DOAR dulci, am mancat niste muraturi, care fusesera scoase dintr-un borcan in care mai pluteau telina, conopida, morcovi, ceapa si usturoi- si erau doar acri!

Si m-a lovit…

(1) Cand mi se impotmoleau caii si nu mai aveau puterea sa traga, ma gandeam ce simplu ar fi fost totul daca era pur si simplu simplu! Stii? N-ai asteptari, n-ai regrete, nu vrei sa progresezi, nu ai frici si anxietati, nu vrei sa scoti ce-i mai bun din tine si din altii, nu ai esecuri, nu vrei sa te bucuri si sa gusti si sa traiesti din toate, nu stii ce pierzi. Si mai ales, te multumesti cu putin, nu stii cum e sa ai atat de mult.

Si uneori, in necunoasterea mea, tanjeam dupa o viata de genul acesta, si dupa o constructie interioara care sa ma tina departe de lucrurile frumoase, dar atat de complicate, si contradictorii- cand placute cand dureroase! Cum sunt oamenii, de exemplu- un anumit tip de oameni!… sau cum sunt micile placeri zilnice sau saptamanale, care te pot inalta sau te pot enerva la culme! Precum cartile, bijuteriile, arta, intrebarile si filosofarile existentiale.

Da, o viata  fara “se poate mai bine”, fara “dar oare dincolo ce este?” sau “as putea sa incerc?”. O viata sigura. Si emotional si din toate punctele de vedere. Adica o viata cu gusturile de baza, si-atat.

Asta a fost revelatia mea, personala, aceea ca, oricat de greu mi-ar fi sa ma descurc prin haosul asta care imi face ca nici o luna sa nu semene cu cealalta, si fiecare inceput de an sa fie asteptat, de la o vreme, adica de cand am abandonat traseul sigur al vietii, cu mare emotie. Oare ce se va intampla anul asta…?🙂

(2) Dar revelatia persoanei care mi-a oferit bunataturile de alune de padure si migdale in caramel a fost ca e atat de suparator sa oferi ceva fain, complex, cuiva care nu poate aprecia si nu se poate bucura. Eu, atinsa, am zbierat: “DAR NU INTELEGI CA NU AM GUST? NU-MI DAU SEAMA CE GUST AU! SUNT DULCI SI-ATAT!”- uau, groaznic cuvantul asta… “si-atat”! Cum pune punctul, asa limitativ, ca o bariera, pentru ca uneori nu poti sa treci nu pentru ca nu vrei, ci pentru ca nu ai cu ce sa treci… (am sa incep sa folosesc mai des punctul-si-virgula).

(3) Dupa intamplarea cu migdale in caramel, am ramas putin fascinata de lectia asta de viata, primita pe de-a moaca, chiar in prima zi a anului. M-am simtit norocoasa, asa, in nefericirea mea de om care cauta lucruri complicate sau marunte, grandioase sau copilaresc de simple. De om care cauta, in general. E drept, pana acum n-am cautat fericirea.🙂 Asa ca, de ce ma plangeam?!

PS: imi place cana asta.

8 thoughts on “Migdale in caramel- Prima lectie pe 2011

  1. Interesantă revelaţie🙂 Sunt convinsă că nu e prima dată când “tânjeşti” sau cel puţin te întrebi cum ar fi să ai o existenţă care să se rezume la gusturile şi dorinţele de bază, fără nici un fel de alte zorzoane de întrebări existenţiale (încotro? de ce ? dar de ce?)

  2. Irina says:

    Acum nu am tanjit dupa asa ceva, ci doar am facut legatura intre ce mi s-a intamplat si datile respective. Pana la urma experienta directa, un eveniment-metafora ca asta, face cat zeci de reflexii si interogatii inteligente.
    Nu au fost chiar dese momentele- cred ca apareau cand nu puteam sa dau de cap unui anumit lucru sau cand eram suprasaturata. Nu de alta, dar imi place sa ma bucur de caaaat mai multe aspecte ale vietii, in caaaat mai mutle forme.😀

  3. Adorabilă cană! Ce bogată eram cînd nu știam cum miroase un parfum bun😐 cînd nu-mi doream și nu vedeam nimic dincolo de condiția mea (iar cu asta vreau să întăresc ce-am înțeles din lecția ta, că nevoia de mai mult, mai altfel, mai bine te învață să te bucuri și să apreciezi, adică inveți să poți. Cool).

  4. Irina says:

    Imi place cum suna “inveti sa poti”!😀
    Da, e cu maci. As cumpara orice are maci desenati, pictati, stantati.😀

  5. pfui, ce mofturoasa!

    [ chestiile din borcanul in care plutesc chestii sint doar asa: acre. otetul corodeaza toate aromele si gusturile chestiilor sus-ne-numite. ]

    [ ce-i aia ‘caramel’? e cumva zahar caramelizat? ]

  6. Irina says:

    Gingav, tu insinuezi niste chestii aici.😀
    Urechile de la monstruletul tau sunt de fapt cornite, nu? Daaa!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s