prrrrrrroooud!

(Proud mi se pare ca “suna” mult mai bine decat mandru; imi imaginez un bot de blana, tot numa’ mustati si ochi,  cum se faloseste rarait dupa ce-a comis una pisiceasca; mandru imi inspira exact cel de-a saselea pacat care ne va duce pe toti in iad)

Deci, I’m a proud Mary!

Tocmai ce m-am intors de la niste cumparaturi tarzii. Am cumparat foarte foarte multe chestii, si foarte variate, cam tot ce imi trebuia/doream (abtinandu-ma inteligent de la produsele de machiaj, mai cu seama si pentru ca tot ce-am nevoie gasesc la life-care). Am luat de la nachos bio si suc de aloe si alcool pana la dres si periute de dinti.😀

Un lucru ma deosebeste clar de mama, iar lucrul asta, cam atat cat stau pe la ai mei, il bucura tare mult pe taica-miu.

Mama intelege prin cumparaturi mancare. Nu stiu de unde are fixatia asta, probabil e infipta bine in unica poveste din copilaria mica de care isi aduce aminte. Se facea ca bunicii ei, strabunicii mei, nu o lasau sa manance prune si trebuia sa se multumeasca cu 2-3, cate ii dadeau ei. Am cunoscut si eu zgarcenia proverbiala a acestor strabunici, sau poate umorul lor mai putin obisnuit, pentru ca tin minte ca intr-o vara, cand aveam vreo trei ani, m-au chemat la ei sa-mi dea niste oua- proaspete. Treaba se petrecea la tara. Si m-am dus si tin minte ca strabunica-miu, uscat, mic, si cu doi ochi zvapaiati in cap, cam singurul semn de viata care ii mai ramasese, in afara de vocea ragusita, mi-a spus ca pot sa iau cat vreau de multe, ca are multe oua, dar ca trebuie sa le tin pe toate in mana. Si evident ca in final fix cu doua oua m-am intors de la ei acasa. Ai mei si bunicii au fost consternati si- au zis ca si-au batut joc de mine- bietul copil. Mie mi s-a parut destul de amuzant, ba chiar acum mi se pare ca era o lectie de viata… cum era aia cu nu lua mai mult decat poti duce? Mare arta, sa stii cat poti duce.

In fine,

Tata, pe de alta parte, e expresia perfecta a omului care toata vietisoara lui nu s-a ingrijit decat de micile placeri si capricii ale vietii- pentru ca de chestiile materiale, de supravietuire, s-au ingrijit altii. Nu vreau sa spun ca a fost un mic domnisor, chiar departe de aceasta imagine, doar ca, nu stiu cum, a avut o oarecare eleganta de a se pastra si* deasupra lucrurilor materiale,  iar asta mi-a placut mereu la el. Acum s-a mai moderat (targul din titan i se pare prea departe), dar cand eram mica, era sarbatoare atunci cand se intorcea de la “cumparaturi”. Aducea cu el ceasuri vechi, monede, insigne, tot felul de rahaturi tehnologice care functioneau cateva zile si apoi se stricau, si foarte multe carti- pentru mine- multe dintre ele erau in rusa sau franceza, dar le lua pentru ca oricum aveau poze frumoase- iar eu ma uitam la poze.Pe tata il castigau obiectele cu poveste.

Intotdeauna l-au fascinat istoriile, si mai putin Istoria. Sunt de acord cu el. Reactia maica-mii se inscria undeva la granita dintre isterie, disperare si curiozitate, castigand mereu acel sentiment de duiosie pe care il au femeile cand surprind copilul din barbatul lor. Si cam de asta e taica-miu si-acum asa.😀 Iar maica-mea la fel.

Iar eu pe la mijloc, asa cum era de asteptat, cu precizarea ca eu cumpar multe chestii de baut si multe chestii de igiena personala, cu care impanzesc toata casa. Lucrez la a le micsora numarul, fara prea mult spor.

Ah, faza era ca am cumparat multe lucruri si am platit foarte putin.😀 De fapt de asta eram eu prrrouuud!

 

12 thoughts on “prrrrrrroooud!

  1. Irina says:

    Acum inteleg multe din femeile pe care le-am intalnit si care aveau momente de extaz cand gaseau chestii super la preturi derizorii. In continuare nu le pricep pe cele care simt la fel cand dau multi bani pe nimicuri.

  2. Ufff, eu nu mă pot lăuda cu aceeaşi reuşită azi…n-am dat mult pe cumpărături, dar mai mult decât voiam…
    Cât despre terminologie, la mine cumpărături înseamnă aprovizionare…când cumpăr chestii pentru sufleţelul meu, indiferent ce înseamnă asta, de la obiecte decorative la unele cosmetice (nu cele strict necesare), la cărţi sau vestimentaţie) intră la categoria shopping :)) Trebuie să departajez cumva necesarul de plăcere😀

  3. Irina says:

    Asta-i ciudat, pai shopping n-are fix acelasi sens cu cumparaturi?
    E drept ca daca ma duc prin librarii si magazine, nu zic ca “ma duc la cumparaturi” ci ca “ma duc la plimbare”.😀

    Da, la mine e un fel de plimbare. Dar cu finalizare.

  4. Are acelaşi sens, ca şi traducere, dar nu şi pentru mine :))
    N-aş spune niciodată că mă duc la shopping când mă duc să fac aprovizionarea :))
    Pentru mine plimbarea nu prea urmăreşte nici o finalitate…bineînţeles că atunci când plec prin librării sau magazine, e tot o plimbare, dar aş zice mai degrabă că dau o tură prin magazine :))
    Doamne, câte capete atâtea sensuri pentru cuvintele cele mai simple şi mai clare :))

  5. Irina says:

    Just! Asa-i ca-s misto intrebarile?😀
    Uite eu n-as putea sa spun ca ma duc in magazine cand ma duc la librarii. :))) “Prin magazine” ma duc cand ma duc dupa haine, acum imi dau seama.😀 Deci, am “plimbare” (shopping mascat, imi dau seama😀 ), “cumparaturile (toate cele trebuincioase, din toate categoriile) si “razia prin magazine” (haine si accesorii). Se contureaza! Barbatii ar putea fi mai atenti la ce spun femeile in momentele critice cand pun mana pe clanta si se tiptilesc miseleste pe usa, cu telefonul la ureche: “fata, hai c-am iesit, in cat timp la Unirea in fata?”

  6. Irina says:

    Tu cum ii zici?😀
    (dar stai stai, am sugerat ca un astfel de cod functioneaza ca sa-ti cunosti femeia mai bine (nu toate femeile)- adica sa-i anticipezi intentiile cand iese pe usa.😀 Dar pentru asta trebuie sa fii atent, ca, aia-i, nu toate inteleg la fel cand zic la fel)

  7. stiu ca vb de un ‘cod’, eu am deviat usor de la sub. initial..hm…la mine ar merge ceva pe termenul raid (pillage the village library), avand in vedere ca nu prea pot sa ies dintr-o librarie fara sa cumpar ceva, exceptie facand situatiile cand ma duc strategic fara vreun ban in buzunar. dar si atunci am cardul…off…de-asta ma si duc atat de rar prin librarii (momentan stau prost cu cititul oricum)

    btw, nu e frumos sa raspunzi unei intrebari cu alta😛😀

  8. Irina says:

    Nu-i frumos dar se practica.😀

    Pillage the village library- imi plaaaace! :)))

    Dap, si eu am crezut ca lasand banii pe card asta ar fi un avantaj real pentru a economisi, dar de cand am aflat ca pana si anticariatul meu are posibilitatea platii cu cardul, ideea de e economie e chiar hazlie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s