Mastile, Fumiko Enchi

Pe vremuri, lumea se aduna in serile de vara pentru a depana povesti cu stafii. Fiecare oaspete spunea cate o poveste si apoi stingea lumanarea care-i apartinea. Si tot asa, pana se terminau toate lumanarile. Astazi v-am invitat, nu sa spuneti povesti…

… ci sa ascultati o poveste, sa o cititi. O poveste despre mastile femeilor, care ajung sa fie mai reale decat chiar cele care le poarta.

Un sentiment ciudat ramane in urma acestei carti – citia (chiar) intr-o noapte tarzie de vara, cu o (singura) lumanare electrica in camera; amestec de facil- scenariu clasic al unei povesti despre spirite, posedari, si profund- intuitia unor adevaruri mult mai subtile, ascunse dedesubtul unui voal subtire si incalcit de intrigi romantate.

Firul rosu al povestii traverseaza mai multe destine, legandu-le strans intr-un nod puternic, in pletele negrele ale unei femei (stransoare de sange si pamant), care-si schimba cu rapiditate mastile, pana cand ea insasi devine aproape o stafie- un subiect de dezbatere intre tineri pasionati de spiritism si fantastic-, eterica, suspendata undeva intre legenda si realitate.

Femeile au secrete, asemeni miresmelor florilor de noapte…

Cartea e construita in trei capitole, fiecare purtand numele unei femei, a unei masti, care exprima o latura distincta a feminitatii.

Ryo-no-ona (cea care deschide povestea, motivul), femeia ranita, defaimata, care isi coase razbunarea din ani insingurati si lacrimi, si care, chiar dincolo de planul fizic, reuseste sa-si faca auzita durerea, razbunandu-se pe cel care a facut-o sa sufere atat de mult. Masugami, femeia cu mintile pierdute, dincolo de realitate, de neajuns, si Fukai, femeia profunda, intre doua varste, femeia matura (care de altfel si incheie cartea). Mi-a venit in minte hexagrama Fu, din Yi Jing, care se refera la marea reintoarcere, la inchiderea cercului, si revelarea adevaratului sens, dupa atatea cautari. Intr-un fel, asta mi-a transmis cartea, ca oricate masti am purta si am descoperi la altii, ele nu fac decat sa le exprime complexitatea, profunzimea fiintei, toate fiind adevarate, toate amintind de ce au fost sau de ce-ar putea fi.

Yasuko, tanara vaduva curtata de doi barbati foarte diferiti dar care impart interesul pentru fenomenele paranormale, pare sa fie stapanita, dominata psihic de mama sotului decedat, Mieko, care prin simplitate si eleganta, si diplomatia unei adevarate femei cu experienta vietii, ii vegheaza pasii, inducand senzatia ca orice alegere ar face Yasuko, inainte a fost confirmata de ea. Cei doi barbati se vad pusi in situatii care par a fi fost atent regizate, si intr-un final tragic, ajung sa inteleaga ca intentiile unor femei sunt dincolo de explicatiile rationale, si par ca vin din alte timpuri, si se indreapta

In teatrul No, pretextul cultural al jocului de roluri in carte, mastile sunt construite astfel incat, pastrand aceleasi trasaturi pe care artistul le-a imprimat, sa induca privitorului alte trairi sufletesti. Maestria unui actor in teatrul No este aceea de a se folosi de intregul corp, de lumini si unghiuri, pentru a transmite emotiile si atitudinea personajului. Mastile se transforma in chipuri adevarate, avand “capacitatea de a face lumea sa vada in ele rude apropiate, stinse din viata. Daca stam si ne gandim, doar chipurile mortilor pot avea expresii atat de impietrite”. Acesta este unul din momentele in care Fumiko ne ajuta sa plonjam mai adanc in carte. El presara drumul cititorului cu astfel de mici bijuterii-metafore, care transforma lectura intr-o experienta mai bogata. Tema mastilor care, desi aparent acopera identitatea, de fapt o reveleaza este foarte generoasa, si poate nu intamplator aleasa pentru a vorbi despre femei si spirite. Latura mistica, greu de patruns a femeii e exprimata bine de masca, a carei semnificatii este si aceea de a media relatia dintre planul spiritual si uman, de a rafina un pic acea forta pura cu care spiritele patrund si bulverseaza lumea oamenilor.

Mieko a scapat masca…

O carte scrisa cu eleganta, care surprinde nu neaparat in timpul lecturii, ci abia dupa terminarea ei. Finalul si intriga ascunsa, descoperita la final, sunt aproape grotesti- grimasa unei masti in umbra.

 

 

Desi a mea e luata de la un targ de carte- nici eu nu mai stiu de la care-, cartea se gaseste in librariilehumanitas

(si petru ca nu pot incheia asa recenzia, trebuie sa recomand un film- The Banquet- care cuprinde niste scene fabuloase, poetice, de dans si teatru… cu masti)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s