Intre statii

Comentand la un post precedent, am realizat ca multe dintre pasiunile care inainte reprezentau destinatii, au devenit acompanieri ale calatoriei, se petrec in miscare, ca lectura intre doua statii de metrou, prima- la care te urci-, si ultima- acolo unde cobori. Intre doua puncte centrale ale unei zile, intre a te trezi si a te intalni cu cineva, intre a termina munca si a te culca.

Cat timp am tinut blogul scriind din cand in cand si despre carti, am povestit diferit despre ele. Uneori am scris despre carte, alteori despre autor, in sensul descoperirii lui, si de cele mai multe ori despre experienta personala a lecturii, minunandu-ma de cate alte lucruri atrag ca un magnet (din muzica, arta, viata personala), cartile.

Acum, cartile sau muzica sau ocazionalele desfatari vizuale, sunt momente care pregatesc, anticipeaza, alte destinatii. Am observat ca sunt mai atenta la ce se intampla dupa ce citesc o carte, si mai putin sa ma pierd printre randurile ei. Nu simt nevoia “sa ma deconectez” citind, ci sa imbogatesc timpul in care pot fi cu mine. E ca un capital de stari de spirit diferite si noi pe care il strangi si mai apoi il gestionezi in viata reala.

Cartile sunt ca un medicament cu eliberare treptata.

Schimbarile din noi, din viata, sunt inevitabile. Nu asta e lucrul fascinant care se petrece, ci partea interesanta este cand lucrurile cu adevarat relevante raman aproape, le percepem versatilitatea, si capacitatea de a lua orice forma, asa simple si elementare cum sunt, ca apa.

Asadar… lecturile mele recente, intre statii, au fost:

Carti sau tigari, George Orwell,

Lumea sexului, H. Miller,

Cartea Judecatorilor- Cazul Tanacu, Niculescu Tatiana

Ma gandeam sa scriu rapid ca le voi detalia mai tarziu, ca acum imi pregatesc ziua visand Visele lui Einstein, Alan Lightman, insa am senzatia ca mai importante sunt evenimentele dinainte si dupa acele carti. Sa pricepem de-aici ca se produce o schimbare de macaz spre destainuiri personale?😀 Asta chiar ar fi ceva nou!

5 thoughts on “Intre statii

  1. feeria says:

    Da. E un roman jurnalistic ok. Nu c-as fi citit multe in genul asta, dar reuseste sa surprinda si atmosfera, nu doar sa insire fapte si informatii. La vremea cazului eu nu am dat mare atentie. Stiam in linii foarte mari despre ce e vorba, iar fenomenul, desi ma fascina, a trecut in umbra altor lucruri. Stiu c-a fost si o piesa de teatru.

  2. Samira says:

    Cartile sunt ca un medicament cu eliberare treptata.
    Mi-a placut mult fraza de mai sus , nu stii cand se poate dovedi adevarat un citat dintr-o carte , sau cum o carte poate la momentul potrivit sa-ti schimbe putin perceptia asupra vietii.

  3. feeria says:

    Krossfire, raportat la unitatea de timp… shame on me! :)))

    Samira, ma bucur ca ai interpretat asa. Ele raman mult timp in sistemul nostru, cele cu adevarat relevante pentru noi. Unele toata viata.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s