Intre timp…

Am ajuns la spectacolul The Masterpiece.

Muzica de film, cu doua invitate interesante: o celista foarte faina- Tina Guo- si o mongoleeze cu o voce de-ti facea carnea sa vibreze- Uyanga. The tree of life, Memories of a Gheisha, Out of Africa, Gladiator, Inception, Dark Night, etc. Muzica grozava, interpretare si sonorizare bune, selectie de piese impresionante din filme care au lasat o urma in cinematografie (pam-pam).

Asta a fost partea grozava a spactacolului- prietenul cu care am fost imi sopteste in ureche ca si laserele i-au placut-, pentru ca in rest, am asistat la o harababura. Mi-a placut- m-am amuzat, am crtiticat, am ramas uimita, am admirat, apoi iar m-am amuzat.

Dincolo de partea faina, care a meritat timpul si banii, am avut: niste proiectii video neinspirate (dar care incercam sa sugereze o calatorie in timp, un fel de istorie a umanitatii prin prisma… muzicii… din filme ?), care n-aveau nici o legatura cu filmele din care faceau parte interpretarile, acompaniate in ultima parte de citate de-o intelepciune care-ar fi ingenunchiat toate postarile intelepte de pe facebook- citez: Life is the rarest thing in the world (chestie atribuita lui Oscar Wilde- si oamenii mari au momente in care par cam mici…), o prezentatoare care nu si-a scos nasul din foi, si care ne indemna la inceputul spectacolului sa ne dam ceasurile inapoi dar de fapt voia sa ne inchidem telefoanele, pana la urma n-am inteles ce trebuia sa fac (am amintit si de faptul ca ea ne ura vizionare placuta la The “Masterpiss”?­čśÇ ) un concept incoerent si nesutinut vizual, care-ar fi avut mai mult de castigat daca ar fi lasat concertul simplu si clar, de la un cap la altul- bine, cu laserele care de fapt au fost foarte tari, mai ales la Inception, si niste balerini care s-au inghesuit sa faca piruete intr-un spatiu strans, cat sa nu zboare arcusurile violoncelistilor – iar mi se sopteste in casca s-o las mai moale cu balerinii, ca balerina a avut un moment glorios la sol, cu rochia ridicata pana la brau si picioarele dezgolite, mmkaaay. Si cam asa.

Una peste alta, “spectacol spectaculos”. Pe de alta parte, less is more. Tinand cont de ideea, calitatea interpretarii si invitati, nu mai era nevoie de acele artificii care n-au iesit deloc asa cum trebuia. La un moment dat, orchestra canta de zor, pe ecran se vedeau niste imagini- care, repet, n-aveau treaba cu ce se canta de fapt-, si aveai si doi balerini care topaiau stingher pe-o suprafata nu mai mare de bucataria unei garsoniere.

Citez de pe siteul oficial:

Programul concertului urm─âre┼čte un traseu cronologic: ├«nceputul universului ┼či formarea galaxiilor (THE TREE OF LIFE), P─âm├óntul de acum milioane de ani (OUT OF AFRICA), Grecia antic─â (GOD OF WAR), Imperiul Roman (GLADIATOR), epoca medieval─â (DRACULA), crime din secolul al 19-lea (SHERLOCK HOLMES), arta figurativ─â – modern─â (MODIGLIANI), via┼úa unor categorii sociale din Japonia interbelic─â (MEMOIRS OF A GEISHA), alternativele istoriei unei religii (THE DA VINCI CODE), viitorul ├«n care subcon┼čtientul poate fi controlat prin vise (INCEPTION).

Suna bine, nu? De sunat, a sunat tare bine, dar de vazut… Mmm.

Oricum, felicitari, aplauze- happy seal style- admirative pentru concert, mi-a placut si soprana, dar data viitoare niste proiectii din filme ar fi binevenite.

2 thoughts on “Intre timp…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s