Aglomeratie mare in viata

Cred ca avanatajul de-a nu mai tine jurnalul/blogul la zi este ca atunci cand ma reapuc de scris, poate fix intr-un moment de apatie sau mult prea multa liniste in jur, realizez cam cat de multe s-au schimbat si intamplat in doar 2-3 luni, si asta fara sa fac prea mult efort. Poate doar dorindu-mi.

Si pentru ca ultima mea scriere a fost despre experienta de-a fi la scoala de soferi, acum sunt fericita posesoare de carnet! Avertismentul “Feriti sosesele” capata un cu totul alt inteles… mult mai terifiant, mult mai profund.😀

Privind putin dincolo de utilitatea de-a conduce, poate fi un mijloc de dezvoltare personala. Nu stiu cati soferi au ajuns la concluzia asta, dar uitandu-ma la mine, o visatoare incurabila, care n-are nici o problema in a fugi cu mintea hat departe chiar si in cea mai mare aglomeratie de oameni si masini, condusul ma provoaca la o vigilenta constienta- dap, frumos pleonasm- care mi-e cam straina. Pe de alta parte, imi satisface teribil de bine dorinta de libertate si control. Fantezia mea cu condus masina pana la herghelia de cai, incalecand, calarind, si apoi plecand inapoi spre oras, mai are putin si devine realitate.

Din pacate- si fericire in acelasi timp- luarea persmiului s-a suprapus cu o perioada de calatorii. Datorita unei conjuncturi favorabile, vara aceasta am vizitat o gramada de orase din tara, pe unele vazandu-le pentru prima data, iar pe altele revizitindu-le si observand cam cat de mult s-au schimbat. Stilul asta nomad, cu catrafusele in spinare, mutandu-ma de la un hotel la altul, stand mai mult pe drumuri decat acasa, mi se potriveste straniu de bine. E un lucru pe care am visat sa-l fac, si poate cu putin noroc si, in continuare, multa munca, il voi mai face. Tulcea, Cluj, Galati, Suceava, Iasi, in sfarsit Timisoara, si multe altele!

20130702_214410 20130626_185618 20130627_193318 20130628_090047 20130630_193155 20130701_090606 20130701_145949

O alta mare surpriza a fost cand, ajunsa in Bucuresti, intr-un scurt moment de respiro, un prieten taman din Craiova mi-a aratat orasul altfel; ca unui turist. E o experienta pe care orice locuitor ar trebui s-o aiba. O privire proaspata m-a facut sa simt ca Bucurestiul este prea putin colindat, prea putin cunoscut, si prost inteles. Intoarsa din linistea ultimei calatorii, mi-a dat un sentiment grozav de miscare si trepidatie. Intrand la ora 1 noaptea in Bucuresti, intr-o joi, orasul asta traia cat toate orasele din tara laolalta.

“Cum, nu stii lucurile astea despre Bucuresti?”, “Pai… am citit acum multa vreme ceva de Ioana Parvulescu”, “Ha!” Si mi-a fost recomandata o serie de autor- Victoria Dragu Dimitriu, din care astept sa incep prima carte cumparata: “Doamne si domni la raspantii bucurestene”.

Raspantii

In toata vanzoleala, n-am uitat de lectura:

Am citit o biografie sumara si prea expeditiva a lui Mussolini, din care-am retinut, ca femeie ce sunt, o exprimare: “vreme-n suflet bunicica”, adresandu-se sotiei- sau poate amantei?, si un roman superb, care a asteptat mult timp sa fie descoperit: “Nestemate Visatoare”, de Sturgeon. Acum am inceput sa citesc “Mai mult decat oameni”. Mi-a placut comentariul lui Bradbury, in care marturisea o invidie crescanda pentru acest autor. Indreptatita invidia.

f31953-Theodore-Sturgeon-Nestemate-visatoare 283047-3d-mussolini-biografiiindex

Tot pe drum, adica pe ultimul drum facut, am dat peste o ilustratoare de carti de copii, care m-a fermecat pur si simplu in vitrina unei librarii micute dintr-un oras departe de Bucuresti. O adaug la modesta mea colectie pe Rofusz Kinga si amintesc cateva dintre lucrarile ei:

saudade 486581_429895477055122_719947227_n 824095_4 emlék  mate-angi-az-emlekfoltozok-e1353449495661 P1130009 Rofusz Kinga4    l_ffc35b80-617e-11e2-990f-ffae7c300012

Am descoperit si un muzician nou, Rodriguez, care  a facut subiectul unui documentar ce a castigat Oscarul- nu c-ar fi asta important- si care m-a fascinat cu povestea lui de viata. Necunoscut in America, desi impresarul lui de-atunci il punea ca tanara speranta pe acelasi plan cu Dylan, in Africa de Sud era un idol. Timp de 40 de ani el nu a stiut asta… si-a trait o viata simpla, aproape nedrept de simpla pentru ce talent avea.

Sandrevan Lullaby:

She laughed when I tried to tell her

Hello only ends in Goodby

Iar ultima descoperire a fost Michel Onfray, cu a lui carte “Prigoana placerilor”. Se deschide o noua serie de autor ce trebuie parcursa…

978-973-50-3282-1

Cu siguranta un ochi de strain ar incerca sa vada vreo legatura intre toate preferintele astea, cautand un numitor comun. Eu vad unul singur, valabil: experienta, noutatea.

Acum sunt foarte curioasa sa vad cam ce alte lucruri interesante voi mai face si afla, de-acum in colo, in vreo trei luni. Oricum, nu va mai trece la fel de mult timp pana sa scriu. Asta nu-i o promisiune.

2 thoughts on “Aglomeratie mare in viata

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s